Feedback-ul si libertatea de expresie

Am mai scris despre faptul ca este important sa fie completat formularul de feedback de catre studenti si consider in continuare acelasi lucru, pentru ca este cea mai importanta modalitate prin care studentii pot schimba ceva la o materie din facultate.

Ar trebui insa ca facultatea, profesorii ei si studentii sa stie ca libertatea de exprimarea este un drept, nu o obligatie, iar impunerea ei ca obligatorie in lipsa unui regulament nu este utila nimanui si nu stiu cat este de legala. In democratie, nu poti obliga pe nimeni sa faca ceva, pentru ca devine ilegal sau imoral, cu atat mai mult cu cat regulamentele si legile nu mentioneaza aceste lucruri ca fiind obligatorii.

In plus, regulamentul UPB obliga titularii de curs sa treaca notele in carnet, la cererea studentului, fara nici o alta constrangere. Iar trecerea notelor in catalog reprezinta o obligatie clara a fiecarui profesor, iar notele trebuie trecute doar in timpul sesiunii.

Un alt aspect relevant, desi nu mai are legatura cu lucrurile cu adevarat importante cum ar fi dreptul la expresie si respectarea regulamentelor stabilite de UPB, il reprezinta utilitatea feedback-ului. Cele mai utile feedback-uri au fost cele gandite, elaborate, poate chiar in mai mult de o ora, la care sunt convins ca studentii s-au gandit un pic inainte sa le completeze, vor ajunge sa dispara daca studentii sunt obligati sa completeze formularul de feedback imediat dupa examen, sub constrangerea ca nu vor afla notele in caz contrar.

In acest moment, consider ca este o decizie foarte proasta, impotriva regulamentelor si care nu va fi utila, desi probabil ca va fi aplicata la cateva materii.

Vreme trece, vreme vine

“Vreme trece, vreme vine
Toate-s vechi si noua toate”

Cam la asta ma gandesc la fiecare inceput de toamna/iarna cand temperaturile in Poli ajung sa ne faca sa ne gandim pe toti ca este momentul sa fugim cat mai avem ocazia. Ca student in primii ani, era interesant, in ultimii ani de licenta si master era deja obisnuinta, acum insa dupa 10 ani de studentie mi se pare exagerat si nepasare.

1. Nu mai vreau sa aud ca “asa era si pe vremea mea, ba chiar acum e bine”. Este o vorba tembela, specifica poporului nostru si secolului trecut cred, pentru ca in alte parti nu am auzit-o in zilele noastre. Lumea s-a deschis, nu ma mai tine aproape nimic sa stau la facultate in Romania, iar concurenta este mult mai mare, ne putem misca mult mai usor, putem pleca cand vrem. Inteleg nostalgicii care se gandesc la vremurile trecute si asocieaza amintirile lor cu frigul de acum din sali si se gandesc ca lucrurile au ramas la fel, dar asta nu e bine. Ei erau obligati sa ramana aici, din cauza sistemului tembel in care s-a trait. Noi nu mai suntem…

2. Nu cred ca nu sunt bani pentru incalzire sau pentru mici reparatii. Pentru ca tot Rectoratul si toate birourile mai bune din Poli se incalzesc cu aer conditionat sau alte aparate pe baza de curent electric. Acestea consuma mult mai mult decat incalzirea prin agent termic sau asa ar fi normal… Deci sufera numai “prostii”, iar marea majoritate a acestei categorii o reprezinta studentii. In plus, este vorba despre mici reparatii la izolarea unor geamuri, la inlocuirea altora, etc. ca sa ramana caldura in sali. Chiar nici pentru asta nu sunt bani sau nu exista interes si responsabilitate deloc?

3. M-am saturat de scuze. Nu merge liftul de 2-3 luni pentru ca se schimba. Nu merge caldura pentru ca nu stim cat de frig va fi afara in viitor (poate se incalzeste). Nu e curat pentru ca e murdar. Am adus niste prieteni care lucreaza la diverse firme de media sa se plimbe prin eg-uri acum o luna: au zis ca se mira ca acolo invata cineva la mizeria si dezastrul in care arata salile si ca nu le vina sa creada ca Politehnica (impreuna cu toate rezultatele pe care le are, dar si pretentiile pe care si le doreste) are astfel de sali de studiu. Nu te deranjeaza ca nu merge liftul daca nu muncesti prea mult si doar o lalai prin facultate (arzand-o academic), chiar daca ai biroul la etajul 3 sau 4, dar cand urci de 5-6 (sau mai multe) ori pe zi pentru ca ai de rezolvat diverse, iti cam vine sa iti bagi si tu picioarele la un moment dat. Oare cat dureaza instalarea unui amarat de lift intr-o companie privata? Sau banii A&C sunt mai prosti decat ai lor? Ca banuiesc ca nu ne da nimeni liftul moca.

4. Vinovati suntem cu totii. Principalii vinovati sunt cei care ne conduc si nu iau masuri. Apoi suntem noi care acceptam pentru ca ne-am obisnuit cu asta si, personal, cred ca sunt de vina si studentii care accepta toate aceste lucruri fara sa zica nimic. Si tot vinovati suntem cu totii pentru multe alte lucruri, cum ar fi mizeria din facultate. Inteleg ca desi avem 1 femeie de serviciu la 4 cadre didactice tot este mizerie prin sali, de multe ori ne facem curat singuri, etc. Insa este si vina noastra ca facem mizerie un pic cam mare cel putin in spatiile comune si aici cred ca ar trebui si studentii, si cadrele didactice sa fie mai atente. Insa poate este si vina mediului (pentru ca ne adaptam si suntem influentati si de mediu): daca niciodata nu este curat, atunci normal ca toata lumea arunca (vezi geamurile care nu au fost spalate de ani probabil).

5. Ne miscam inainte, dar mi se pare ca ne miscam cam greu. Iar administrativ ne miscam cel mai greu: vreau sa stiu de unde se ia o cheie, vreau sa stie ce femeie de serviciu trebuie sa faca curatenie undeva si cand, vreau sa stiu cand o sa avem lift si caldura, sa avem carioci pentru whiteboard-uri (si alte materiale didactice). Politehnica este in continuare gri spre neagra, la fel ca acum 10 ani si probabil la fel ca acum zeci de ani. Multe sunt lucruri marunte, dar care s-ar aduna daca am avea niste gospodari mai buni, care ar fi interesati si de lucrurile marunte din jur, dar care conteaza atat de mult cateodata.

Si daca am inceput cu niste versuri care se portivesc perfect situatiei, cred ca merita incheiat cu alte versuri din acelasi context, dar care ne arata ca, desi timpul este relativ, parca am vrea ca unele valuri sa treaca mai repede.

“Nu spera si nu ai teama,
Ce e val ca valul trece”

Cand incepe facultatea 2011?

Intrucat 1 octombrie pica sambata, in acest an majoritatea universitatilor (UPB, dar si Universitatea Bucuresti, UBB, UVT, UPT, etc) vor incepe anul universitar luni, 3 octombrie. Exista insa si cateva universitati care vor incepe cu o saptamana inainte. In orice caz, cei interesati, ar trebui sa caute pe Google: “structura an universitar 2011-2012″ + universitatea de interes.

Ca si in alti ani, la nivelul UPB nu s-a anuntat oficial structura anului universitar si probabil se va face undeva in apropriere de 1 octombrie.

Facultate vs alte proiecte – in computer science – partea a doua

Continuam discutia din articolul anterior, pentru a raspunde la a doua intrebare din cele trei prezentate:
1. Este util sa termin o facultate de CS in Romania? Nu ar fi mai util sa muncesc in industrie (sau pe cont propriu) in acest timp?
2. Cum sa aleg intre proiectele/temele de la facultate si alte proiecte extra-scolare?
3. Ce pot sa fac dupa ce termin facultatea de CS din Romania?

2. Cum sa aleg intre proiectele/temele de la facultate si alte proiecte extra-scolare?

In mod normal, in timpul facultatii ar trebui sa ti se iveasca sau sa iti faci tu cat mai multe ocazii de a fi implicat in diverse activitati care sa te ajute sa inveti si sa acumulezi diverse competente si cunostinte care iti vor fi utile in restul vietii, mai ales daca vei lucra tot in ICT pe viitor.

In cadrul facultatii, prima si cea mai importanta activitate care te obliga sa te  dezvolti profesional o reprezinta temele si proiectele propuse de facultate. Daca vrei sa termini facultatea, in mod sigur te izbesti de ele si trebuie sa rezolvi cel putin o parte dintre ele. Mai mult decat atat, rezolvarea lor iti influenteaza media cu care vei termina facultatea si, poate chiar, nota de la licenta (cel putin in UPB sigur o influenteaza). Temele sunt gandite de catre profesori, pornind de la experienta lor (didactica si profesionala), spre a ghida studentii pe o anumita traiectorie si pentru a-i face pe acestia sa dobandeasca anumite competente si cunostinte pe care fiecare echipa de la fiecare materie din facultate le considera interesante. Unele teme sunt mai interesante, altele mai putin, unele sunt mai utile, altele mai putin, dar aceste informatii (utilitatea, cat de interesante sunt, dificultatea, noutatea, etc.) vor fi diferite de la student la student, la majoritatea temelor. Deci, este important de retinut ca prin teme facultatea iti sugereaza o anumita cale care ar trebui urmata ca sa te formezi profesional si sa ai o viata usoara in continuare.

Totusi, rezolvarea temelor consuma timp pe care unii studenti poate ar reusi sa il foloseasca mai eficient pentru dezvoltarea altor skill-uri pe care facultatea nu le considera importante. Sunt o gramada de oportunitati, mai ales in ziua de astazi, de a te implica in alte proiecte care nu sunt impuse de facultate. Evident ca acestea nu vor conta la nota/medie si iti vor manca timp suplimentar, dar de multe ori iti pot fi mai utile. In plus, nu de putine ori, ele te ajuta sa nu ai un CV gol in momentul in care termini facultatea. Printre aceste alte proiecte se numara: stagii de practica (vezi Stagii pe bune, GSOC, etc.) – atat in Romania, cat si in strainatate, implicarea in proiecte open-source (vezi ROSEdu), participarea la consursuri (vezi ACM ICPC, Google Code Jam, Facebook Hacker Cup, Yahoo OpenHack, Microsoft Imagine Cup si multe altele), proiecte personale, implicarea in activitatile organizatiilor studentesti, colaborararea cu laboratoarele de cercetare din facultati, student assistant, etc.  Oportunitatile sunt foarte multe, si pot implica inclusiv diverse colaborari cu firmele in timpul facultatii, precum slujbe part-time, etc. Ca student cu experienta, nu prea recomand angajarile full-time decat in cazuri extreme si daca crezi ca sunt foarte importante pentru tine (consideri ca iti ofera o dezvoltare profesionala foarte buna, oportunitate unica, ai nevoie foarte mare de banii respectivi si nu gasesti alta posibilitate de finantare). Problema majora este ca, desi cateodata joburile full-time te pot dezvolta profesional, in alte ocazii ele te pot plafona, chiar daca nu iti dai seama pe moment.

In toata aceasta lume de oportunitati de proiecte, orice student intreaba care este cea mai buna cale? Parerea mea este ca asa ceva nu exista, ca raspuns generic, ci fiecare trebuie sa isi gaseasca cel mai bun drum personal. Daca consideri ca ai suficiente cunostinte ca sa iti dezvolti singur anumite skill-uri sau competetente pe care le consideri utile, renunta la niste teme si fa ceea ce crezi ca iti va fi util! Desigur ca nu oricine este in stare sa faca asta, sunt destul de putini studenti care se pot orienta singuri mai bine decat facultaea si au si suficienta incredere in ei pentru a face asta. Evident, ca asta iti aduce si responsabilitatea alegerii, nu vei mai putea da vina pe nimeni altcineva ca iti da prea multe task-uri, ca nu ai timp liber, ca faci lucruri tampite si inutile. Iar daca constati in viitor ca ai gresit in alegerea facuta, tu vei fi singurul vinovat si nu oricine accepta asta.

Sfatul meu: este bine sa imbini task-urile propuse de facultate cu altele venite din viata reala, iar in functie de capacitatea ta, increderea in sine insuti si abilitatile tehnice, poti incerca sa faci mai multe lucruri pe care nu ti le impune facultatea, dar pe care le vezi importante pentru viitoarea ta cariera. Daca nu vrei sa risti, nu poti lua singur decizii sau nu vrei sa le iei, incearca sa faci macar ceea ce iti propune facultatea.

La final, voiam doar sa spun ca temele din facultate nu se vor termina prea curand in viata. La munca, ele vor deveni deadline-uri si task-uri de rezolvat pe care toata lumea le va avea! Si nu toate vor fi simple, mai ales cele care implica decizii importante, afecteaza multi alti oameni sau implica bani multi! Temele din facultate te invata sa muncesti, sa faci fata stresului, sa iei decizii si sa stii sa alegi eficient. Dar poti alege oricand si altceva decat temele, daca nu ai incredere in ele si daca poti mai mult. Vei avea o medie mai mica, dar pe viitor media aceasta nu prea conteaza atat de mult, ci ceea ce stii sa faci.

P.S. A nu se intelege ca sunt adeptul “exista absolventi de ACS cu medie peste 9.50 pe care companiile ii resping la interviu ca sunt prosti” si nici al “absolventul de Spiru are aceleasi sanse sa lucreze la firma <x> ca si cel de la ACS”.  Se pot intampla si astfel de singlaritati, dar eu sunt obisnuit sa gandesc cu procente semnificative, nu cu exceptii .

Facultate vs alte proiecte – in computer science

Intrucat in ultima perioada se tot discuta despre rentabilitatea terminarii unei facultati, cat si despre utilitatea temelor de la facultate, in special in comparatie cu implicarea in alte proiecte din afara facultatii, m-am gandit ca ar fi vremea sa scriu un pic pe tema aceasta. Desigur ca voi tine cont de contextul din Romania, incercand sa raspund la urmatoarele intrebari, din perspectiva studentului la “computer science (and engineering)” (automatica si calculatoare, informatica, etc.):
1. Este util sa termin o facultate de CS in Romania? Nu ar fi mai util sa muncesc in industrie (sau pe cont propriu) in acest timp?
2. Cum sa aleg intre proiectele/temele de la facultate si alte proiecte extra-scolare?
3. Ce pot sa fac dupa ce termin facultatea de CS din Romania?

1. Este util sa termin o facultate de CS in Romania? Nu ar fi mai util sa muncesc in industrie (sau pe cont propriu) in acest timp?

Desi in strainatate, in special in State, intrebarea aceasta se pune foarte des si de foarte mult timp si exista diverse raspunsuri interesante si mai mult sau mai putin utile, in Romania ea trebuie privita destul de diferit pentru ca avem cu totul alte conditii.

Principala problema in State este daca a termina o facultate reprezinta o investitie rentabila deoarece costurile sunt foarte mari. In plus, se pune si problema faptului ca timpul petrecut in facultate ar putea fi folosit mai util in cadrul unor start-up-uri (adica al dezvoltarii unor produse noi si utile, cu sanse mari de succes in viata reala) sau chiar in companiile mari de IT&C din tara respectiva. Desigur, se merge pe ideea ca experienta individuala si mai practica poate reprezenta o alternativa mai buna decat experienta comuna si un pic mai teoretica oferita de o universitate in Computer Science.

Totusi, aducand aceste probleme in contextul din Romania, principalele argumente folosite in alte tari nu prea mari tin:
- studiile universitare din Romania sunt in continuare gratuite pentru majoritatea studentilor, deci nu se pune problema rentabilitatii financiare directe.
- nu prea exista posibilitatea infiintarii unor start-up-uri de succes in Romania (lipsa pietei, a finantatorilor, a colaboratorilor, etc.) si nici nu prea exista industrie inovativa in IT&C in Romania, unde studentul sa fie lasat sa se dezvolte profesional si sa lucreze la proiecte noi, cu tehnologii noi, care sa ii aduca avantaje in cariera in perioada imediat urmatoare.

Totusi, este evident ca este utila combinarea experientei de la facultate cu cea din cadrul unei companii, asa ca sfatul meu este ca studentii sa aplice la stagii de practica, in special in domeniile care ii intereseaza. Desi facultatea incearca sa le ofere studentilor proiecte si teme relevante pentru viitoarea cariera, nimic nu se compara cu o experienta practica in cadrul unui proiect mai mare (matur sau aflat la inceput) din cadrul unei companii.

Asadar, eu consider ca in situatia din Romania nu este util sa renunti la facultate ca sa lucrezi in industrie decat in situatii exceptionale. Din pacate, desi lista oamenilor de afaceri de succes care au renuntat la facultate este lunga si bogata (dar si un pic gresita pentru ca unii dintre cei mentionati s-au intors sa termine studiile, dupa ce s-au angajat prima oara – vezi Matt Mullenweg), incluzand multe nume din IT&C, regula nu spune ca daca renunti la faculte ajungi antreprenor de succes/bogat/vizionar, ci ca daca esti antreprenor de succes/bogat/vizionar poate ar fi bine sa renunti la facultate si sa faci ceva mai util in viata!

Insa daca esti vizionar sau antrepenor de succes, atunci poate ar trebui sa te gandesti in primul rand sa parasesti Romania, pentru o facultate mai renumita din SUA sau din Europa de Vest (de ex. Elvetia, Anglia, Olanda, poate Germania), unde sa te poti dezvolta atat profesional, cat si in relatiile inter-umane si sa dobandesti compentente noi nu doar de la profesori, dar si de la alti colegi care pot fi la fel de buni ca si tine. Alternativ, daca vrei sa renunti la facultate si sa pornesti un start-up, iarasi este bine sa gasesti o alta locatie: SUA, Anglia, etc. unde sa existe o coeziune mai buna intre antreprenori-finantatori-piata.

[To be continued - Partea a doua, maine sau mai pe seara ]

Tara lui “nu pot…” si “asta e”

Desi am tot vrut sa scriu niste articole pe teme educationale, am ajuns sa scriu ceva scurt despre un lucru care ma deranjeaza destul de mult la noi in tara, desi din fericire nu il intalnesc foarte des in anturajul meu. Din pacate, cred ca aceste doua expresii, la fel ca si ridicatul din umeri ne caracterizeaza ca societate, cel putin in ultima perioada. Chiar nu puteam sa luptam impotriva lor si sa ne auto-motivam si sa ii motivam si pe ceilalti pentru a vrea si a putea mai mult?

Pe de o parte, este vorba de faptul ca o mare parte din oameni se vaita ca “nu pot…” diverse (sa gaseasca un job mai bun, sa faca mai multe, sa inteleaga ceva, sa invete, sa munceasca, etc). Desi poate la oamenii mai in varsta aceasta expresie o inteleg mai usor, la oamenii tineri mi se pare greu de acceptat ca nu poti, mai ales atunci cand nu poti in mod repetat. De multe ori, acest nu pot inseamna de fapt nu vreau… Si la fel de des “nu pot”-ul vine insotit de o resemnare si de o acceptare a unei situatii care ar putea sa fie schimbata cu un pic de curaj si forta de lupta.

O problema care este legata de “nu pot…” este si expresia “asta e”, desi valentele pot fi de multe ori diferite. Si trebuie sa recunosc ca daca “nu pot…” nu am zis aproape deloc pana acum in viata, “aste e situatia acum, trebuie sa o acceptam” am fost nevoit sa o zic de cateva ori, chiar un pic cam des in ultima perioada. As vrea sa incerc sa zic mai rar asta… dar unele lucruri bine impantenite sunt foarte greu de schimbat mai ales de o singura persoana. Totusi, poate ar trebui incercat in unele situatii sa vezi daca nu se poate schimba ceva. Cateodata poti incerca singur, desi in majoritatea cazurilor ar trebui sa incerci sa gasesti si alti oameni care sa doreasca schimbarea acestei situatii care te obliga sa zici “asta e” impotriva credintelor tale si impreuna sa incercati sa o schimbati.

Banuiesc ca este destul de evident ca a zice mai rar “nu pot sa fac ceva” implica o schimbare la nivel personale, iar a zice mai rar “asta e… desi nu imi place, trebuie sa inghit [in sec]” implica schimbari la nivel local, poate ca incet-incet daca am face suficient de multe schimbari la nivel personal si local am reusi sa schimbam ceva si in contextul de ansamblu al societatii in care traim. Ar fi super ca toti romanii sa zica mai des “pot sa fac asta daca vreau cu adevarat” si “asta nu e bine, hai sa vedem daca nu putem face ceva sa imbunatatim lucrurile”.

Totusi, pentru a ajunge aici poate este nevoie de o schimbare de mentalitate care sa inceapa de la o varsta mai frageda, pentru ca este clar ca cultivarea acestor calitati – ambitie si dorinta de a face ceva, se poate face implicand mai mult copii in activitati inca de mici. Daca crestem copii fara initiativa si speriati de profesori, for ramane niste oi care vor zice “nu pot” si “asta e” cand vor fi mari!