Guvernul prefera experti in IT de la Universitatea Romano-Americana

Se pare ca expertii IT ai Guvernului Romaniei nu au terminat nici A&C din UPB, nici Info din UAIC, nici FMI din UNIBUC, nici alta facultate de profil din tara. Pentru ca aboslventii acestor facultati sunt prea slabi pentru nevoile si rigorile guvernantilor, au considerat ca au nevoie de cineva cu o diploma deosebita, pregatit de cei mai renumiti specialisti din lume. Drept urmare, expertii IT ai Guvernului sunt alesi dintre absolventii care au tras tare pe bancile Unviersitatii Romano-Americane din Bucuresti. Dovada: aici.

[Reforma in cercetare] Cercetatorul roaga diseminare

Am dat peste un mesaj interesant al unui cercetator roman care critica o parte din probleme sistemului de finantare ale proiectelor nationale de cercetare. Poate ca Cercetatorul (care indeamna la DISEMINARE!!! la finalul mesajului) a scris cam in graba (remarcand anumite greseli de exprimare) acest comentariu pornit de la articolele aparute la inceputul anului referitor la risipa banilor din cercetarea romaneasca (folositi Google pentru mai multe articole pe acelasi subiect), dar observatiile sunt in mare parte valide.

Pentru cei cu timp liber si rabdare, enjoy! Felicitari autorului .

In sfirsit, au realizat si cei ce “pastoresc” fondurile alocate asa zisei “cercetari stiintifice romanesti” ca mare parte din acestea se duc pe apa simbetei … Nu trebuie negat faptul ca sunt si proiecte de cercetare valoroase, cu mare impact international, din nefericire acestea sunt sub 5% din totalul proiectelor aflate acum in derulare. Restul de 95% sunt …. generatoare de zeci de tone de maculatura si … de “noi” produse si tehnologii de care nu le cere nimeni (fie ca sunt deja implementate, fie sunt depasite tehnologic sau efectiv nu mai exista ramura care sa le foloseasca. De asemenea, multe din acestea se pot achzitiona mult mai ieftin din strainatate)

(Pentru sceptici   vizitati spatiul fostei litografii din Politehnica bucuresteana, corp AN, subsol, sa vedeti ce s-a ales din „celebrul” program RELANSIN, „patronat” de mafia AMCSIT-UPB: zeci de metri cubi de maculatura, bibliorafturi, dosare plastic etc. etc.… prin care misuna sobolanii…)
 
Risipa este cunoscuta de cei din conducerea ANCS (Autoritatea Nationala pentru Cercetare Stiintifica), conducătorii consiliilor consultative asociate ANCS-CNCSIS (Consiliul National al Cercetarii Stiintifice din Invatamantul Superior), Colegiul Consultativ CDI, Consiliul Inovării şi ai agenţiilor de finanţare din domeniul CD:
- Agenţia Managerială pentru Cercetare Ştiinţifică, Inovare şi Transfer Tehnologic-AMCSIT,
- Centrul Naţional de Management Programe-CNMP,
- Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului  Superior şi a Cercetării Ştiinţifice Universitare-UEFISCSU , 

dar cum  sa ia masuri cind multi din conducerea acestor organisme cu titulaturi pompoase sunt direct sau indirect implicati (prin acoliti, rude, prieteni, colegi) in multe
contracte de cercetare dubioase si benefiari directi ai fondurilor alocate, in unele cazuri foarte mari cca. 500.000 euro/proiect sau mai mult (salarii, prime, excursii in strainatate – chipurile sub forma participarilor la conferinte, simpozioane, congrese, dotari cu echipamente pentru anumite institute, facultati sau firme implicate)
De cele mai multe ori, cei care au „evaluat” si aprobat propunerile de proiecte sunt direct implicati in acestea…. (fotbaliceste spus… ei au centrat , ei au dat cu capu’ si …. au marcat) 

Cercetarea din Romania este in mare suferinta , avizandu-se in general numai temele propuse de niste impostori cu titluri de doctor si care fac parte dintr-un lant de traficanti de influenta. Este cel mai perfid sector mafiot “elitist” din Romania. Majoritatea proiectelor (cca 90%) se finalizeaza cu un studiu teoretic compilat de pe internet si un raport de cercetare.
 
De ex. CNMP a organizat in 2007 si 2008 competitii de proiecte in parteneriat (P4 – parteneriate) intre institute de cercetare (in special INCD-uri) – universitati – firme industriale (IMM, SRL-uri, care chipurile sa implementeze rezultatele cercetarii…) in realitate parteneriate formale care au ca unic scop consumul finantarii publice obtinut prin trafic de influenta, cu “rezultate” finele neaplicabile sau total depasite pentru economia romaneasca actuala. Valoarea acestor proiecte este de cca 2.000.000 lei/proiect (sau mai mult)
 
In ciuda titlurilor de proiecte pompoase (nu lipsesc din titulatura cuvinte acum la moda: nanomateriale, nanostructuri, biomateriale, materiale “super inteligente”, energii regenerabile, materiale avansate, modelari matematice, studii de impact, optimizare, ecotehnologii, tehnologii green, etc. etc. etc.) aceste proiecte nu reprezinta decit cheltuirea inutila a banilor publici fara vreo finalitate practica pentru societate. Cele mai multe sunt compilatii ieftine dupa proiecte deja realizate in alte tari
(sau in tara cu ani in urma!) si prezentate in publicatii de specialitate sau pe internet. Pentru multi “cercetatori”, shimbarea cu citeva unitati a procentului unui reactant intr-o reactie constituie un mare grad de “noutate” tehnico-stiintifica… nationala si internationala.
 
O mare parte din asa numitii parteneri economici (IMM, SRL, SA, -uri ) nu mai exista (s-au inchis sau si-au schimbat domeniul de activitate), sunt la limita supravietuirii, sau pur si simplu nu sunt interesate in implementarea unor asa zis “noi” produse sau tehnologii. Este cunoscut cum se fac aceste parteneriate … se apeleaza la fosti colegi/rude/cunostinte, cu unicul scop de a mai sifona bani de la buget. Cofinantarea in bani, obligatorie, a acestor IMM-uri se reduce la „facturi” cu plata utilitatilor
sau achizitia de materiale sau echipamente fara legatura cu proiectul. Din aceste proiecte s-au achizitionat (sau in curs de achizitionare) echipamente, utilaje, instalatii de catre instutute de cercetare, universitati, multe fara vreo legatura cu tematica proiectului. Pentru multe INCD-uri (Institute Nationale de Cercetare-Dezvoltare) aceste
echipamente vor „prinde” foarte bine dupa ce vor fi privatizate/cumparate de actualii directori pe sume modice, in unele cazuri mult mai mici decit valoarea unui singur echipament cumparat. (Inca un fapt demn de mentionat : multi din conducerea organismelor mai sus mentionate fac parte si din CA-urile multor INCD-uri, si sunt direct interesati in privatizarea unor INCDurilor). De fapt, la stabilirea echipamentelor de achizitionat primeaza in primul rind cat de „productive” pot fi acele echipamente in cazul unei viitoare privatizari.
 
Referitor la diseminarea asa ziselor “rezultate”: diseminare reala inseamna reviste straine cu 3-4 referenti care te „freaca” pentru detalii 4-6-8 luni pina la publicarea articolului, nu reviste romanesti, chiar cotate ISI!, unde si aici functioneaza principiul … apelarea la fosti colegi/rude/cunostinte care lucreaza la institutia care publica revista. Participarea la conferinte/congrese/simpozioane?… ar trebui sa conteze numai oral lecture sau plenar lecture si nu poster presentation,  atitia
timp cit iti platesti participarea, te poti duce si cu un poster in care sa reinterpretezi functionarea motorului cu aburi sau a tubului electronic … Si asta pe bani de la buget ! Excursie in toata regula Solutii: efectiv stoparea a cca. 90% din proiectele aflate in delulare, si dirijarea fondurilor catre cele cca 10% cu mare relevanta si impact
international. O mica parte din fonduri trebuie dirijata pentru reconversia asa zisilor „cercetatori”, care trebuie sa ineleaga ca cercetarea trebuie sa se finalizeze si cu ceva palpabil, aplicabil in industrie, nu numai „rezultate” pe hirtie.

Cercetatorul
 
ROG : D I S E M I N A R E   !!!!

Din Rectorat: Biroul diplome (de inginer)

M-am gandit ca ar fi util sa incep un ciclu de povesti din Rectorat, pentru ca intotdeauna au ceva care le face interesante: ori sunt haioase, ori sunt de-a dreptul ilare, ori enervante, ori deprimante, etc. In plus, este unul dintre cele mai bune exemple pentru a ne arata cu  merg lucrurile prin Poli, mai ales cand este vorba de comunicare inter-departamente. De cele mai multe ori, concluzia este ca este haos, in primul rand pentru ca nu este implementat nici un proces de management de documente si activitati serios, ci lucrurile se scurg, ca sa zic asa.

Materialul de mai jos este furat de pe grupul de discutii al studentilor de la master, fara acceptul autorului (imi cer scuze ca nu i-am cerut acordul si nici nu l-am citat, pentru ca nu sunt sigur ca ar fi de acord). Mi s-a parut insa atat de bun pentru a descrie o parte din ceea ce se intampla sub cupola Rectoratului, incat nu m-am putut abtine sa nu-l public aici si sa felicit autorul .

Actul 1, tabloul 1.
Timp: Joi, 7 ianuarie 2010, ora 11:45.
Scena: Rectorat, R308.
Personaje: Eu, Secretara1, Secretara2, alti doi studenti figuranti.
Secretarele se afla intr-un birou spatios, studentii se afla pe 2mp in care daca stau 3 oameni nu se mai poate inchide usa.
 
Secretara1: Ia zi, tu de unde vii?
Eu: Am terminat Automatica si Calculatoare, sectia Calculatoare.
Secretara1: 4 ani sau 5 ani?
Eu: 4 ani
Secretara1: Ai foaia matricola?
Secretara2: (din fundul biroului) Nu putem elibera diplomele pentru 4 ani fara foile matricole…
Eu: (confuz) Aaa… nu, nu o am.
Secretara1: Uite, asa arata o foaie matricola…
Eu: (ma uit pe o foaie si imi dau seama ca nu am mai vazut un astfel de document) Bine, si de unde iau asa ceva? De la secretariat?
Secretara1: (ranjind) Nu, dragutule, astea vin direct la noi!
Eu: Bine, deci vin sa o iau de aici?
Secretara1: Nu, nu, nu! Noi le primim si dupa ce le primim eliberam diplomele!
Eu: (ma gandesc sa reamintesc de ce m-au intrebat daca nu am deja foaia matricola, dar renunt) Bun, deci cand vor fi eliberate diplomele?
Secretara2: Cand vor veni foile matricole sau cand expira adeverinta provizorie.
Eu: (din amintiri) Deci pe 31 ianuarie nu?
Secretara1: Nu, cand vine foia matricola sau cand expira adeverinta aia provizorie.
Eu: Pai si aia nu expira pe 31 ianuarie?
Secretara1: Nu.
Secretara2: Da.
(Secretara1 si Secretara2 se uita una la cealalta si isi ranjesc)
 
Sfarsitul tabloului 1.
(Cortina / Usa)
 
Deci a reusit cineva care a terminat 4 ani la calculatoare sa isi ridice diploma?

Lista lucrari licenta – Calculatoare 2010

Au inceput sa apara temele de licenta pentru promotia 2010 a studentilor de la Calculatoare. Se pare ca anul trecut lucrurile s-au miscat mai repede decat anul acesta, fiind postate peste 400 de teme de licenta / diploma inca de la inceputul lunii noiembrie. Desi trebuie sa tinem cont ca anul trecut absolveau 2 generatii de studenti, numarul de teme de licenta inscrise pe site-ul special mi se pare incredibil de mic – 129 de lucrari pentru un numar aproape dublu de studenti.

Pentru acei studenti care nu si-au ales inca ce vor face pentru lucrarea de licenta, cred ca ar fi bine sa se grabeasca si le dau acelasi sfat ca si anul trecut.

Pentru profesori, eu cred ca ar fi bine sa modifice regulamentul si modul in care sunt redactate lucrarile de licenta, intrucat se cere un numar prea mare de pagini pentru ceea ce poate fi realizat la o licenta (de studentul mediu), motiv pentru care paginile acestea sunt umplute cu fragmente copiate sau reformulate de pe Web sau din alte lucrari. in plus, cred ca acest lucru este inutil atat pentru viitorul absolvent (in sensul ca nu invata mai nimic), cat si pentru profesorii care trebuie sa evalueze lucrarea.

Asistentii mei – partea 2

Dupa mai bine de o luna de la articolul anterior despre asistentii mei, consider ca este momentul sa trec la urmatorul asistent de pe lista.

Dupa aproape un an de la articolul anterior despre asistentii mei, am hotarat ca este momentul sa termin acest articol care se prafuise in drafts tocmai pentru ca devine greu sa gasesti dispozitia ca sa scrii despre lucruri intamplate cu atat de mult timp in urma .

Totusi, cred ca este momentul sa va spun ca a doua semigrupa a facut orele de Programare si SD cu un alt asistent foarte tare, pe care il cheama Paul, si la orele lui am participat de cateva ori din diverse motive. In afara de explicatiile si ajutorul oferit de Oppy si Paul in cadrul orelor unor boboci mai mult sau mai putin timorati, care stiau mai bine sau mai putin bine sa programeze - dar care doreau sa invete - personal mi-au ramas in cap mai degraba discutiile avute cu ei si cu cativa dintre colegii mei in pauze sau in momentele in care asteptam ca 8086-le pe care lucram sa compileze sau sa ruleze un program. Tin minte ca in semestrul doi faceam cu schimbul (cate o saptamana fiecare semigrupa) in laboratorul cu calculatoarele “performante” care erau in EG105.

Si mai imi aduc aminte, ca in semestrul I stateam noi si ne gandeam ce asistenti smecheri avem si faceam pariuri care are medie mai mare ). Iar in semestrul 2, cand s-au afisat mediile, tin minte ca ne-am dus special sa ne uitam la mediile de la anul 5 (sau 4 ?) si stiu ca am castigat, pentru ca Oppy avea 10, iar Paul cateva zecimi sub. In orice caz, amandoi erau la fel de buni si sunt convins ca s-au descurcat foarte bine.

Ma duc la vot…

- Sa fiu cetatean (sensul acesta pe care romanii nu prea il stiu);

- Sa votez un necomunist, un om care nu a avut legaturi si nu a fost promovat de PCR (nici el, nici familia apropiata). Dintr-o data ii exclud pe principalii 2 concurenti cu sanse de a fi Presedintele Romaniei.

- Sa votez un om care nu m-a scarbit inca si care sa poata reprezenta cu brio Romania in cadrul comunitatii internationale, sa incerce sa construiasca mentalitati noi si sa le darame pe cele cultivate in ultimii 20 (+ 50) de ani;

- Sa votez pentru un posibil viitor (mai bun al) meu si al oamenilor din jurul meu;

- Sa pun un microfon si un GPS cu transmitator pe unde scurte, impaturit in buletinul de vot, ca sa aud ce se discuta si ce se intampla cu acestea .

Votez, la fel ca si la alegerile trecute, in speranta ca acesta nu va fi ultimul meu vot ca roman traind in RO.