Asistentii mei – partea 1

Fiind student de cursa lunga, am prins mai multi asistenti in Facultate decat un student obisnuit. Este imposibil sa nu ramai cu o impresie despre un om pe care il vezi 14 saptamani (hai, macar 8 sau 10), timp de 2 ore, si care are rolul de a-ti indruma pasii intr-un teritoriu mai mult sau mai putin nou. Unii iti plac ca explica bine sau ca dau note mari sau ca sunt haiosi, altii te enerveaza ca nu stiu sa explice, scriu urat, nu comunica, tipa sau urla, se cred superiori, etc. Sunt o gramada de motive sa iti placa sau nu un asistent.

Pe de alta parte, cu un asistent ai sansa sa devii mult mai apropiat decat cu un profesor, intrucat pe langa faptul ca diferenta de varsta este mai mica, asistentul are sansa sa cunoasca studentii mai bine decat un profesor si este mai putin ocupat, avand timp sa mai si vorbeasca cu studentii din cand in cand.

In primul an, grupa mea a avut la Programare si SDA doi “laboranti” (pe vremea respectiva erau inca studenti in anul 4 sau 5 – nu mai tin minte exact, deci nu erau asistenti) foarte tari. Cum semigrupa mea a facut cu Oppy, mi-a facut mare placere sa il revad astazi la Facultate, cu atat mai mult cu cat il stiam plecat de ceva timp pe meleaguri daca nu mai calde, macar mai civilizate.