Romania in colaps dupa alegeri

Inca mai fac greseala sa ma uit la stiri si sa citesc ziarele din cand in cand, ca sa vad ce se mai intampla pe la noi si pe la altii. Sunt convins ca as putea sa folosesc timpul asta mult mai util, dar unul dintre defectele mele este dorinta de a stii ce se intampla in lumea in care traiesc. Aseara am vazut doua stiri care adunate la altele vazute in perioada recenta, ma face sa ajung la concluzia ca Romania da faliment sau o sa se imprumute la greu ca sa supravietuiasca - suficient cat sa plateasca 1-2 generatii de acum incolo. Rezumatul este urmatorul:

• sistemul de pensii se prabuseste cat de curand (gratie inclusiv guvernului Tariceanu care a marit pensiile in mod complet iresponsabil);
• in sistemul sanitar nu mai sunt bani nici de materiale si nici de salarii, pentru ca contributiile la CAS au scazut substantial – pentru a rezista pe termen scurt Guvernul trebuie sa se imprumute numai pentru asta cu 2 miliarde lei – 0.5 miliarde euro (din declaratia ministrului bazat Bazac);
• statul se imprumuta la greu de cateva luni ca sa-si finanteze cheltuielile strict necesare, ca investitii serioase nu se fac inca;
• cu toate astea, statul tot nu are bani pentru multe domenii fundamentale (in afara de cele de mai sus): educatie, infrastructura, cercetare, etc.

Deci, se pare ca Romania nu mai este capabila sa produca banii pe care trebuie sa ii cheltuiasca pentru a mentine standardul de viata la cel actual (printre cele mai scazute in Europa – iar prin standard de viata nu inteleg numai banii castigati de un roman, cat si suma factorilor socio-culturalo-economici care il face sa se simta om in locul in care traieste) si eu cred ca guvernul actual incearca sa ascunda acest lucru. Dar pana cand?

1. Probabil ca optimistii spera ca pot face acest lucru pana trece criza si incep sa creasca veniturile la stat. Insa, se pare ca lucrurile nu sunt chiar atat de simple: nu stie nimeni exact cand Romania va intra din nou pe panta ascendenta si nici cat de inclinata va fi aceasta panta . Sa nu uitam ca am pierdut aproximativ 10% din incasari intr-un an – o crestere de 1% pe an nu inseamna mare lucru…
2. Realistii si cei cu interes practic, cum sunt majoritatea din scena politica romaneasca, vor sa treaca de alegerile prezidentiale inainte de a ne anunta ca tara este in colaps. Cu atat mai mult cu cat candidatii cu cele mai mari sanse de castig (din pacate!) sunt sustinuti de partidele de guvernamant, deci nu au nici un interes sa dea situatia in vileag. Iar Antonescu este si el sprijinit de un partid din opozitie, dar care isi are o vina importanta pentru proasta gestionare a resurselor din perioada in care Romania a avut bani – daca stam sa ne gandim serios guvernul Tariceanu nu a finalizat nici un proiect serios de infrastrucutra, ci a tocat toti banii pe pomeni cu efect benefic de foarte scurta durata…

Concluzia este simpla: Romania nu se va schimba prea mult in urmatorii cativa ani (poate chiar 10), decat daca fondurile europene sunt investite eficient (ceea ce mi se pare destul de dificil de realizat intr-o tara corupta si cu foarte putini manageri/administratori buni). Asadar, pentru cine spera la o tara un pic mai civilizata in cursul vietii noastre, cred ca singura solutie este sa cautam mai la vest, din pacate.

Asfaltul care a cedat in Bucuresti – un motiv de bucurie pentru mine

La capitolul “Traim in Romania si asta ne ocupa toate zilele”, am avut astazi doua placeri, cauzate de o scurta stire si un filmulet din Bucuresti-ul nostru cel de toate zilele (disponbil aici: http://www.videonews.ro/action/viewvideo/24423/Dimitrie-Racovita-strada-care-inghite-masini/):

1. Sa ma amuz de seriozitatea si capacitatea romanului de a face, pana si lucrurile simple, scump si prost. Deci o strada a cedat pentru ca a stat o masina de teren pe ea (f tare!), dar cand te uiti prin gaura observi ca este vorba de un strat foarte subtire care se afla sub asfalt (nu cred ca era din fibra de carbon ca sa fie subtire si rezistent), iar muncitorul care doreste sa remedieze situatia vrea sa astupe groapa astfel formata astfel “spune-el sa aduca niste nisip” (f tare!). Totusi, este de remarcat ca strada era proaspat reconditionata (banuiesc ca este vorba numai despre aspectul extern – un fel de operatie estetica atat de specifica Dambovitei).

2. Bucuria si mai mare a fost sa-l recunosc pentru 2 secunde in filmulet pe unul dintre cei mai buni profesori pe care i-am cunoscut si care m-au “crescut” la finalul liceului si caruia ii datorez apetitul meu pentru fizica din primii ani de facultate  (si pe care il salut pe aceasta ocazie, desi probabil nu o sa vada niciodata aceasta pagina). Revederea unor astfel de oameni imi da un pic de forta pentru a merge inainte, indiferent de porcariile care se intampla in jur.

Bravo, Olanda!

Acum aproximativ o saptamana Ministrul roman de Externe s-a consernat cand a aflat ca Olanda critica lipsa progreselor din justitia romana. Totusi, pe mine m-a bucurat reactia Olandei si cred ca ar trebui ca rapoartele Comisiei Europene sa fie realiste si sa evidentieze faptul ca in Romania nu s-a schimbat si nu se schimba nimic din punctul de vedere al (ne)functionarii justitiei, pentru ca aceasta pare a fi singura modalitate de a imbunatati sistemul. Este evident ca fara a fi obligat/impins de la spate de catre UE, acesta nu poate fi schimbat/reformat si se va comporta asa cum s-a obisnuit in ultimii 20 de ani. Personal, eu consider ca proasta functionare a sistemului juridic roman este principala cauza a situatiei deplorabile in care se afla tara, permitand si sustinand in acest fel atat coruptia la nivel inalt, cat si disolutia intregii societatii, intrucat prin lipsa de eficienta a justitiei, lumea a invatat ca legile nu trebuie respectate, oricine putand scapa de aplicarea corecta a legii daca are relatiile si/sau banii potriviti.

Cum orice sut in fund este un pas inainte, consider ca Romania are nevoie sa-i fie tabacit fundul prin rapoarte corecte si realiste, dure si critice, astfel incat justitia sa ajunga sa fie respectata si aplicata si sa incepem sa ne aliniem si din acest punct de vedere restului statelor din UE, pentru ca momentan suntem foarte departe. Cred ca numai asa, societatea poate evolua, fiind un pas la fel de necesar ca si imbunatatirea educatiei, a infractructurii si a sistemului sanitar.

Cu riscul de a fi considerat nepatriot, inchei cu un “Bravo, Olanda!” Avem nevoie si de alte rapoarte corecte, chiar daca sunt dure, relativ la ceea ce se intampla cu justitia romana.

De ce nu trebuie sa fim profesionisti?

Sunt complet de acord cu ce a scris AlexJ despre profesionalism. Totusi, de ce nu trebuie sa fin profesionisti? Pentru ca asa suntem invatati (vezi soseua de centura s-a prabusit dupa 5 zile, doar un exemplu din multe alte stiri similare aparute in ultima perioada): pentru ca presedintele este neprofesionist, pentru ca avem un guvern neprofesionist, care are niste sefi de ministere si agentii amatori, ai caror angajati nu isi fac treaba serios tocmai pentru ca stiu ca toata ierarhia de deasupra lor si este neprofesionista (ca sa nu folosesc si alte adjective care ii caracterizeaza). Tot timpul am spus ca (ne)profesionalismul si/sau coruptia se transmit de sus in jos in sistemul social (sau prin educatie)… cred ca asta este raspunsul la intrebarea care ne apasa mai tare: de ce trebuie sa fim profesionisti dar nu suntem?

PS. Exclud companiile private din discutia aceasta despre profesionalism.

Frustrare pe tren cu CFR-ul – Bucuresti-Cluj jumatate de zi

Pe principiul “hai sa ne plimbam si prin tara”, mi-am luat un week-end liber ca sa merg pana la Cluj – destinatie trecuta de mult pe lista de “to do”-uri, mai ales pentru persoanele cu care trebuia sa ma vad acolo. Asadar, joi seara, ma indrept spre Gara de Nord destul de frant dupa o zi (si o intreaga saptamana) foarte obositoare, dar vesel ca am reusit in cele din urma sa-mi fac timp liber si sa fug pana la Cluj. Trenul de noapte intre Bucuresti si Cluj pleca la aproximativ 20:30, dar din cauza faptului ca venea de la Constanta a intarziat circa o ora. Un inceput extraordinar pentru o calatorie lunga care a continuat exact in acelasi ritm – la fiecare 5 ore de mers conform programului, trenul intarzia aproximativ o ora.  Functionarele de la ghiseu mi-au spus ca asa este vara, se incalzesc sinele foarte tare si se merge mai incet, inclusiv noaptea.

Drept urmare, am ajuns la Cluj in jur de ora 8, in loc de 5:30, dupa circa 11 ore de stat in tren la clasa a doua pe niste scaune foarte incomode, desi vagonul era modernizat si arata suficient de bine in rest. Pe tot parcursul drumului am transmis injuraturi, precum si alte urari de bine la adresa CFR-ului, Ministerului de Transporturi, Ministrului de resort (stimatului domn Radu Berceanu, pentru care am o sincera si profunda adminatie pentru minunata activitate de parlamentar si ministru de succes din Romania), politicienilor in general si altor personalitati . Am tot facut comparatia cu Slovacia unde am circulat cu un tren care desi era mult mai derapanat (vagoanele erau tot in starea de acum 20 de ani probabil), dar care nu a intarziat un minut intre Bratislava si Zilina.

Cum intre Bucuresti si Cluj sunt un pic sub 500 de kilometri, se trage usor concluzia ca in Romania secolului 21 se circula cu aproximativ 45 km /ora in medie pe calea ferata. Superb!

Spre norocul meu, la intoarcere am apelat la o cuseta de 4 locuri unde am dormit destul de bine cam tot drumul – de data aceasta trenul a intarziat numai o ora si un pic, iar vagonul-cuseta arata chiar foarte bine. Totusi, este pacat ca toate trenurile intarzie si nici macar nu este anuntat acest lucru. Sunt curios cine a mers pe o distanta mai lunga cu trenul si nu a intarziat in ultimul an. Degeaba aveam vagoane modernizate, daca sinele sunt mai proaste decat pe vremea lui Ceasca, iar trenurile fac mai mult decat acum 20 de ani. Eu tin sa le multumesc pentru aceste realizari minunate de a merge din ce in ce mai incet cu trenul fostilor si actualilor ministrii ai transporturilor dintre care ii amintesc pe Traian Basescu, Miron Mitrea, Ludovic Ordan si Radu Berceanu – niste personaje foarte importante din scena noastra politica, din toate partidele politice… in plus, ii multumesc si dlui Nicolaiciuc, un alt personaj cheie in viata actuala a CFR-ului.

Motto: “Trenul intarziat ****** soseste in statie la linia una…”

De ce in Romania toate treburile ies asa?

Pornim de aici: http://www.gandul.info/news/cum-au-zapacit-transporturile-metroul.html?3927;4620518. Deci, ne-am hotarat ca avem probleme cu metroul si vrem sa imbunatatim lucrurile. Cum se intampla in Romania: vine seful si decide ca lucrurile trebuie schimbate, face un plan de afaceri si un studiu de fezabilitate si decide ca problema majora sta in numele a x statii care trebuie schimbate, urgent ca sa rezolvam problema si sa fie cetateanul multumit, motiv pentru care se da ordinul si se pune ideea in aplicare, asta cu mare tam-tam si stiri pe la toate televiziunile si articole in toate ziarele, insa se pare ca planul de actiune nu corespunde cu studiul si cu celelalte documente sau acestea din urma au fost scrise prost intrucat nu prevad ca si afisele din metrou sa fie schimbate sau conductorii sa primeasca dispozitii sa foloseasca numele noi ale statiilor.

Si aici am vorbit de schimbarea numelor a x statii de metrou – nici asta nu suntem in stare sa facem corect. Va dati seama ce manageri buni are statul nostru daca nici o schimbare de nume de statii nu este facut cu cap si coada ? D’apoi scoli, universitati, spitale, strazi, poduri, cale ferata – chestiile astea se fac si mai greu si trebuie sa fii mult mai atent la ele, chiar daca nu le faci tu, ci contractorul… Mai e mult pana departe, momentan suntem aici!

Concluzia: Romania are nevoie urgenta de manageri buni, muncitori si responsabili, ca altfel e vai de capul nostru.

PS. Scris pe fuga si la o ora tarzie. Rog a se scuza eventualele typos si alte greseli de scriere…