Romania in colaps dupa alegeri

Inca mai fac greseala sa ma uit la stiri si sa citesc ziarele din cand in cand, ca sa vad ce se mai intampla pe la noi si pe la altii. Sunt convins ca as putea sa folosesc timpul asta mult mai util, dar unul dintre defectele mele este dorinta de a stii ce se intampla in lumea in care traiesc. Aseara am vazut doua stiri care adunate la altele vazute in perioada recenta, ma face sa ajung la concluzia ca Romania da faliment sau o sa se imprumute la greu ca sa supravietuiasca - suficient cat sa plateasca 1-2 generatii de acum incolo. Rezumatul este urmatorul:

• sistemul de pensii se prabuseste cat de curand (gratie inclusiv guvernului Tariceanu care a marit pensiile in mod complet iresponsabil);
• in sistemul sanitar nu mai sunt bani nici de materiale si nici de salarii, pentru ca contributiile la CAS au scazut substantial – pentru a rezista pe termen scurt Guvernul trebuie sa se imprumute numai pentru asta cu 2 miliarde lei – 0.5 miliarde euro (din declaratia ministrului bazat Bazac);
• statul se imprumuta la greu de cateva luni ca sa-si finanteze cheltuielile strict necesare, ca investitii serioase nu se fac inca;
• cu toate astea, statul tot nu are bani pentru multe domenii fundamentale (in afara de cele de mai sus): educatie, infrastructura, cercetare, etc.

Deci, se pare ca Romania nu mai este capabila sa produca banii pe care trebuie sa ii cheltuiasca pentru a mentine standardul de viata la cel actual (printre cele mai scazute in Europa – iar prin standard de viata nu inteleg numai banii castigati de un roman, cat si suma factorilor socio-culturalo-economici care il face sa se simta om in locul in care traieste) si eu cred ca guvernul actual incearca sa ascunda acest lucru. Dar pana cand?

1. Probabil ca optimistii spera ca pot face acest lucru pana trece criza si incep sa creasca veniturile la stat. Insa, se pare ca lucrurile nu sunt chiar atat de simple: nu stie nimeni exact cand Romania va intra din nou pe panta ascendenta si nici cat de inclinata va fi aceasta panta . Sa nu uitam ca am pierdut aproximativ 10% din incasari intr-un an – o crestere de 1% pe an nu inseamna mare lucru…
2. Realistii si cei cu interes practic, cum sunt majoritatea din scena politica romaneasca, vor sa treaca de alegerile prezidentiale inainte de a ne anunta ca tara este in colaps. Cu atat mai mult cu cat candidatii cu cele mai mari sanse de castig (din pacate!) sunt sustinuti de partidele de guvernamant, deci nu au nici un interes sa dea situatia in vileag. Iar Antonescu este si el sprijinit de un partid din opozitie, dar care isi are o vina importanta pentru proasta gestionare a resurselor din perioada in care Romania a avut bani – daca stam sa ne gandim serios guvernul Tariceanu nu a finalizat nici un proiect serios de infrastrucutra, ci a tocat toti banii pe pomeni cu efect benefic de foarte scurta durata…

Concluzia este simpla: Romania nu se va schimba prea mult in urmatorii cativa ani (poate chiar 10), decat daca fondurile europene sunt investite eficient (ceea ce mi se pare destul de dificil de realizat intr-o tara corupta si cu foarte putini manageri/administratori buni). Asadar, pentru cine spera la o tara un pic mai civilizata in cursul vietii noastre, cred ca singura solutie este sa cautam mai la vest, din pacate.

Bravo, Olanda!

Acum aproximativ o saptamana Ministrul roman de Externe s-a consernat cand a aflat ca Olanda critica lipsa progreselor din justitia romana. Totusi, pe mine m-a bucurat reactia Olandei si cred ca ar trebui ca rapoartele Comisiei Europene sa fie realiste si sa evidentieze faptul ca in Romania nu s-a schimbat si nu se schimba nimic din punctul de vedere al (ne)functionarii justitiei, pentru ca aceasta pare a fi singura modalitate de a imbunatati sistemul. Este evident ca fara a fi obligat/impins de la spate de catre UE, acesta nu poate fi schimbat/reformat si se va comporta asa cum s-a obisnuit in ultimii 20 de ani. Personal, eu consider ca proasta functionare a sistemului juridic roman este principala cauza a situatiei deplorabile in care se afla tara, permitand si sustinand in acest fel atat coruptia la nivel inalt, cat si disolutia intregii societatii, intrucat prin lipsa de eficienta a justitiei, lumea a invatat ca legile nu trebuie respectate, oricine putand scapa de aplicarea corecta a legii daca are relatiile si/sau banii potriviti.

Cum orice sut in fund este un pas inainte, consider ca Romania are nevoie sa-i fie tabacit fundul prin rapoarte corecte si realiste, dure si critice, astfel incat justitia sa ajunga sa fie respectata si aplicata si sa incepem sa ne aliniem si din acest punct de vedere restului statelor din UE, pentru ca momentan suntem foarte departe. Cred ca numai asa, societatea poate evolua, fiind un pas la fel de necesar ca si imbunatatirea educatiei, a infractructurii si a sistemului sanitar.

Cu riscul de a fi considerat nepatriot, inchei cu un “Bravo, Olanda!” Avem nevoie si de alte rapoarte corecte, chiar daca sunt dure, relativ la ceea ce se intampla cu justitia romana.

Investitiile statului roman

Pornim de la un exemplu din domeniul IT&C pe care l-am citit saptamana aceasta, desi sunt multe altele similare in diverse domenii: “Statul a cheltuit haotic a miliard de euro pe solutiile IT&C” (sursa: ZF). Sunt ferm convins ca aceasta suma este mai mica decat ce s-a cheltuit in mod real, in toate institutiile publice. Pe de alta pate, suma nu este mare pentru investitii in IT, numai ca rezultatele sunt invizibile. Fiecare institutie a facut investitiile in mod haotic, cu planuri si obiective proaste sau inexistente, adica ineficient pentru buget si utilizatori. Nu avem sisteme informatice interconectate, nu avem portaluri online sau sisteme informatice ale institutiilor publice capabile sa reduca birocratia si cozile de la ghisee.

Acelasi lucru se intampla cu majoritatea investitiilor statului facute in ultimii 20 de ani: banii sunt putini, dar ei sunt cheltuiti prost, proiectele care exista nu sunt de anvergura, ci de suprafata (proiecte gen forma fara fond), nu stim sau nu vrem sa invatam nici macar din lectiile celorlalte state mai avansate care au trecut prin situatii similare. Tot timpul am zis ca principala mea grija este faptul ca si putinele fonduri europene pe care Romania le va accesa, vor fi cheltuite in aceeasi maniera ca si pana acum.

Fiind in Slovacia saptamana trecuta, am fost destul de nemultumit de calatoria cu trenul, care este la nivelul Romaniei. In schimb, din ce am vazut si auzit infrastructura rutiera este foarte buna si au construite autostrazi care sunt destul de bune (un austriac spunea ca autostrazile slovace sunt mai bune decat cele austriece), iar centrul Bratislavei arata impecabil si am ramas uimit. Din punctul meu de vedere, asta inseamna sa derulezi proiecte care urmaresc scopuri comune si care au o finalitate clara… Alegi un domeniu important si te axezi pe el pentru a-l imbunatati cat mai mult.

Problemele cercetarii in Romania

In tarile dezvoltate se face cercetare pentru ca aceasta este necesara pentru a ramane o tara dezvoltata. In Romania, ca tara in curs de dezvoltare, se doreste sa se faca cercetare… si cam atat. Din putinele mele legaturi cu acest domeniu, mi se pare ca lucrurile sunt intr-o zona gri-cenusie si ca nu exista sanse prea mari spre a ajunge la liman. Cea mai mare dificultate in a face cercetare este ca exista niste cerinte deosebite pentru acest domeniu, care pot fi satisfacute destul de greu si cu eforturi financiare si umane destul de mari.

Cercetarea este o activitate care se dezvolta greu, necesita investitii pe o perioada mai lunga de timp, iar rezultatele nu sunt vizibile imediat. Mai mult decat atat, trebuie sa:

1. ai buni manageri pentru centrele de cercetare;

2. ai oameni cu experienta si cunostiinte solide in domeniul in care faci cercetare, acestia fiind cei care conduc proiecte si sunt mentori pentru cercetatorii mai tineri;

3. trebuie sa ai o baza de cercetare care se construieste intr-o perioada relativ lunga de timp si necesita investitii solide, intrucat cercetarea se face cu tehnologie (care de multe ori este scumpa);

4. trebuie sa ai oameni care sa aiba un networking bun in alte centre de cercetare din lume – acest lucru este foarte important mai ales cand dezvolti centre de cercetare noi si de multe ori se uita de el sau se ignora;

5. trebuie sa ai tineri cercetatori, pe care sa fii capabil sa ii formezi, sa ii conduci, sa ii indrumi si sa ii motivezi – iar pentru aceasta sunt necesare cate un pic din toate de mai sus: un bun manager, un bun mentor, tehnologie cu care sa lucrezi, networking bun ca sa poata afla ce se intampla in alte centre de cercetare, precum si colegi buni cu care sa se poata discuta, colabora si stabili o competitie pozitiva.

In Romania, este foarte greu sa indeplinesti toate cele de mai sus. Mai mult, se intelege destul de greu ca rezultatele apar abia dupa ce ai reusit sa indeplinesti macar o parte dintre aceste cerinte minimale. Din cate stiu eu, in ultimii 4 ani au fost cateva centre de cercetare in universitati si diverse institute care incepusera sa bifeze o parte din aceste cerinte si care se aflau pe un drum destul de bun, facand o serie de achizitii si reusind sa pastreze si o echipa cat de cat tanara si oarecum interesata. Totusi, dupa cum se anunta urmatorii ani pentru Romania in general, si cercetare si invatamant in particular, cred ca devine din ce in ce mai evident ca in tara asta cercetarea se va face mult timp de acum incolo de-a busilea si acolo unde se misca ceva se va intampla numai dintr-o minunte si pentru ca exista oameni devotati si care intr-o oarecare masura se sacrifica un pic pentru ceea ce fac.

Iar pentru cei care vor sa aiba o cariera (mai mult sau mai putin reusita, dar mai implinita) in cercetare, cred ca locul si sansa lor este din ce in ce mai clar departe de Romania .

Despre cocalari si rusine

1. Foarte buna campania anti-mitocanie a Radio Guerrilla (pe youtube aici si aici), cu un mare sambure de adevar la mijloc: sunt cam multi cocalari si pitzipoance in tara asta.

2. Apropo de cocalari, se pare ca Gigi oierul a fost arestat din nou. Iarasi circ, iar au gresit procurorii si au instrumentat gresit cazul ? Daca da, atunci si eu sunt niste paparude… iar tara e plin de circari – incepand cu seful ei .

3. Cocalarul Pitzurca, plin de tupeu si lipsit de rusine… si echipa de petarde care a explodat si la noi si in Austria. Noi suntem obisnuiti cu ele, ca asta ne e educatia, dar austriecii cred ca s-au speriat un pic… Mi-am adus aminte dupa aceste doua meciuri si comportamentul de dambovitean al lui Piturca de articolul excelent scris de CTP in Gandul dupa meciul cu Lituania, intitulat Nemuritoarea nerusinare si pecare il recomand tuturor celor saturati de mitocanii patriei.

4. Daca tot suntem in plin proces de globalizare, nu ar fi mai simplu totusi sa ne promovam tara ca un ideal pentru toti cocalarii din restul lumii, gen: “Daca esti taranoi, vino in paradisul cocalarilor – Romania” ? Pana la urma, cred ca intr-adevar in tara asta oamenii cu bun-simt sunt inadaptatii societatii, devinind in acest fel atipici, anormali.

Mai jos cateva fragmente din editorialul lui CTP:

Spre deosebire de ură sau iubire, care nu se învaţă, se trăiesc, ruşinea este un sentiment indus social. Când imensa majoritate a oamenilor din jurul tău nu obişnuiesc să-şi facă nevoile pe stradă, e posibil să-ţi fie ruşine s-o faci tu. Când un bătrân amărât te întreabă cât e ceasul, dacă trăieşti într-o lume cât de cât civilizată, îţi va fi ruşine să-i răspunzi: „La ce-ţi mai trebuie ceas, nu te-a găsit moartea p-acasă?” Dacă nu, nu.

Cum spuneam, ruşinea este un sentiment indus de atmosfera din jur. Ea presupune o tulburare interioară, recunoaşterea răului şi asumarea ispăşirii, fără de care nu-ţi mai poţi găsi liniştea. N-am zărit aşa ceva pe faţa nici unuia dintre cei implicaţi în înfrângerea de sâmbătă seara. N-am citit în ochii nimănui „Îmi vine să intru în pământ”. Articolele dure de azi vor fi considerate „răutăcisme” ale jigodiilor din presă care nu ştiu ce înseamnă să dai cu piciorul într-o minge. Ce s-a întâmplat? Ei, s-a greşit. Cine plăteşte? Noi, nu.

Dar e de mirare aşa ceva, azi, în România? Într-o ţară în care, în aproape două decenii de viaţă publică liberă, nimeni n-a fost judecat pentru ce-a furat, nimeni n-a plătit pentru ce-a făptuit, toţi te prostesc în faţă şi se jură că nu sunt vinovaţi de nimic, mai poate fi vorba de pasărea exotică şi firavă a ruşinii?

În popoarele mari ale acestei lumi, ruşinea putea să ducă la sinucidere. Pe la noi, tupeul te face aproape nemuritor.

 

De ce se munceste prost in Romania?

Din punctul meu de vedere, romanul munceste prost pentru ca:

- se considera prost platit si atunci face munca in bataie de joc;

- nu are responsabilitatea muncii si nici a banului cheltuit – sunt foarte multe investitii proaste pentru ca au fost facute de mantuiala, fara cap;

- munceste din obligatie;

- pentru ca este corupt sau stie ca sefii sunt corupti;

- pentru ca nu exista criterii de performanta si remunerare in functie de aceasta (in special la stat, dar si in unele firme private);

- nu exista sau exista foarte putini manageri buni;

- multe alte motive…

Nu cred ca in strainatate munceste lumea chiar de placere, dar exista o cultura a muncii, pe cand la noi munca este inca asociata regimului comunist. “Afacerile”  de Dambovita reprezinta scopul multor oameni in viata. De unde si categoriile principale de romani: cei ce sunt ok cu afacerile de Dambovita si le apreciaza, cei dezinteresati de societate (izolati), cei frustrati si cei scarbiti. Cei optimisti si care vor sa schimbe ceva ajung pana la urma ori renunta si trec in partea opusa adica in prima categorie, ori renunta si atat si trec intr-una din ultimele trei, ori pleaca din tara pentru a ramane optimisti. Pacat!