Category Archives: diverse

Romanisme: nerespectarea regulilor

sm9-6402

Probabil ca suntem unul dintre popoarele care isi face reguli si legi doar pentru a se bucura ca acestea exista pe hartie. Sigur ca sunt si alte popoate unde regulile si legile nu sunt respectate, dar probabil nu intr-un numar atat de mare ca la noi. Asta si pentru ca suntem o tara care doreste a fi occidentala, dar care are un temperament si o educatie inca destul de orientale.

Astfel, cu regulile si legile scrise, vrand-nevrand, incepem sa intram in rand cu lumea civilizata, mai ales de cand suntem o tara “europeana” cu acte in regula si deci suntem impinsi din spate sa ne aliniem la normele UE. Insa cu punerea lor in practica avem probleme majore, care eu cred ca au consecinte negative asupra intregii socientatii. Mai bine am fi fara acele reguli si legi care sunt incalcate de foarte multa lume. Lucruri similare se intampla si in alte tari comuniste care acum au luat calea democratiei, dar probabil doar Bulgaria se poate mandri cu atat de multe reguli si legi nerespectate ca Romania.

Problema majora este la nivel de perceptie si educatie a tinerilor. Acestia observa ca nu se respecta multe reguli si ca institutiile de multe ori zambesc cand observa nerespectarea regulilor. Iar lucrurile ajung sa mearga mai departe, pana  la hotii si magarii mai mari sau mai mici. Iar pana la urma este normal (este o consecinta directa) ca intr-o tara unde aproape nimeni nu respecta regulile si legile marunte, nici politicienii sa nu respecte legile si sa fie corupti. Mi se pare ca aceste lucruri merg mana in mana si tin foarte mult de simt civic, educatie, cultura si civilizatie in general.

Acest lucru este cel mai vizibil in circulatie, unde se incalca des regulamentul rutier, dar in punctele mai putin “grave” sa zicem. Nu respectam pe unde si cand traversam strada, unde parcam masina, blocam intersectiile, etc. Iar politistii de multe ori aproape ca ii scuza pe cei care fac asta pentru ca nu sunt locuri suficiente de parcare, este aglomerat, etc.

In institutiile publice, in multe locuri, inca se fumeaza. Acest lucru se intampla si in unele universitati, unde inca fumeaza chiar si unii profesori si alti angajati. De multe ori scuza este ca ei asa au facut intotdeauna, ca oricum sunt platiti prost, ca si altii fac la fel, etc.

Regulamentele academice si ele sunt mai mult sau mai putin respectate si intotdeauna se gasesc mici scapari in ele: poti promova anul cu un numar mai mic de PC (in functie de cate aproba conducerea), poti rezolva una-alta la secretariat, etc. Mai mult, cercetatorii si doctoranzii plagiaza aparent fara nici o problema, ca si cum nu ar fi nici o problema majora mai ales ca premierul Victor Ponta a facut asta cu un sfert din teza.

Partea mai nasoala este ca unele reguli sunt puse stiind ca vor fi incalcate, iar asta mi se pare cea mai proasta decizie, pentru ca educi prost pe toata lumea. Cei care le vor respecta se vor simti (in timp) cretini (si, de ce nu, frustrati), iar cei care nu le vor respecta devin destepti, “smecheri”. Practic, cred ca asta ar putea sumariza evolutia societatii romanesti din ultimii 20+ ani: un grup de smecheri care nu respecta mai nimic, un grup mare de mijloc care incalca doar din cand in cand si fraierii care de multe ori au ales sa plece din tara, pentru ca ei oricum respectau regulile si ajungeau la capatul rabdarii cand vedeau primele 2 categorii.

Eu unul am propus tot timpul reguli si legi mai putine, dar care sa fie respectate. Sa avem termene realiste care sa fie aplicate, iar regulile sa nu se schimbe din 2 in 2 zile si sa se aplice unitar. Probabil ca mai avem mult pana departe, dar poate ar trebui sa ne gandim de 2 ori inainte sa incalcam o regula pentru ca in felul acesta dam exemple proaste celor mai tineri. Imi aduc aminte si acum dezaprobarea unei batranici germane cand m-a vazut traversand pe rosu o strada aflata in lucru (deci pe care nu se circula practic), in timp ce ea si nepotelul de 4-5 ani asteptau sa se faca verde. In acelasi timp, eu ma gandeam ca regulile trebuie totusi incalcate din cand in cand… ca doar asa e normal :).

La final, trebuie sa recunosc ca nici eu nu respect toate regulile, in special pentru ca urmez exemplul (prost al) societatii in care traiesc si nu imi place sa fiu chiar cel mai “fraier”. Dar, cel putin, constientizez asta si imi pare rau (cateodata) si sper ca copiii mei sa prinda vremuri un pic mai bune.

Sursa imaginii: http://www.gandul.info/stiri/imaginile-nesimtirii-parcarea-de-la-universitate-a-costat-12-milioane-de-euro-ca-sa-decongestioneze-trotuarele-din-centru-10542540

Advertisements

Cateva lucruri mai putin stiute despre participarea profilor la AWG

Un preambul pentru AWG v6. Distractie placuta in week-end!

  1. Echipa de la USO a promis ca va castiga toate concursurile fara sa foloseasca mouse-ul. Nu esti un utilizator serios daca nu poti juca CS in linia de comanda a fost auzit spunand unul din titularii de curs.
  2. Razvan Rughinis este liderul echipei de Starcraft a profilor. Stilul sau pacifist il face sa reziste cel mai mult in joc. Recordul sau de aproape 12 minute s-a finalizat cu durerosul strigat “Nuuuu, mai aveam putin si iesea battlecruiserul”
  3. Razvan Deaconescu este considerat marea speranta a echipei de Starcraft. Mare fan al zergilor, prefera mutele din Starcraft 1. Credem ca acest lucru se datoreaza numelui, RD nedorind nici in joc elemente care sa vorbeasca mai mult decat el.
  4. Vlad Posea a aparat onoarea profilor la Fifa reusind performanta de a inscrie 1 gol in 3 meciuri. Adversarul ghinionist avea restanta la programare. Coincidenta?
  5. Dan Tudose vine la AWG cu pistoalele de lipit. “Nu stii niciodata cand este nevoie sa lipim un tranzistor pe vreo placa de baza, de fiecare data cand vad un ecran albastru mi se umple inima de speranta”
  6. Conducerea politehnicii apare la AWG o data la 4 ani. Nu s-a stabilit daca periodicitatea este data de anul bisect sau de cel electoral.
  7. Un tanar si popular asistent a fost auzit spunand “Seara AWG este cea mai frumoasa seara din an pentru mine. Este seara cu cel mai mare numar de studente singure in cluburile din regie”
  8. In urma unui sondaj s-a constatat ca toti profii au preferat sa participe la AWG decat la Cupa Regiei la Fotbal. Motivul principal: “La AWG suntem impuscati, se arunca cu fulgere, suntem cotropiti de zergi si de hidre dar ramanem cu picioarele intacte”
  9. Daniel Rosner are interdictie de la politia rutiera de a juca NFS.  Rugam studentii sa-l supravegheze cu atentie.

 

Romanisme: drobul de sare

Dupa ceva timp in care nu am mai scris despre romanisme, aceasta saptamana m-a facut sa reiau ciclul de povesti inceput acum cateva luni. Toate discutiile aprinse despre Rosia Montana, caini vagabonzi, etc. m-au convins pana la urma sa scriu acest articol scurt la care m-am gandit mai demult.

Totul porneste de la urmatorul fragment dintr-o poveste specifica poporului roman, culeasa de Ion Creanga. Numele este irelevant,  dar din intamplare se numeste “Prostia omeneasca“, iar povestea intreaga a lui Creanga are o alta morala principala. Insa inceputul este urmatorul:

— Ce ai, draga mamei, ce-ţi este?!
— Mamă, mamă! Copilul meu are să moară!
— Când şi cum?
— Iată cum. Vezi drobul cel de sare pe horn?
— Îl văd. Şi?
— De s-a sui mâţa, are să-l trântească drept în capul copilului şi să mi-l omoare!
— Vai de mine şi de mine, că bine zici, fata mea; se vede că i s-au sfârşit mititelului zilele!

Din punctul meu de vedere, continuarea mi se pare ca ar trebui sa fie cam asa:

  1. Se discuta o gramada despre problema, daca se poate rezolva si cum,
  2. Se fac planuri, se creaza tabere,
  3. Dar nu se intampla nimic nici cu drobul de sare, nici cu copilul.

La fel si cu Rosia Montana, cainii vagabonzi si multe alte probleme similare ale societatii, in ansmablu, sau ale diverselor comunitati locale sau familii. Pentru ca suntem un popor cu un simt practic cam tocit si care nu pare a fi capabil sa faca planuri, pe care sa le urmeze si sa le re-evalueze din cand in cand. In plus, ne place mult sa discutam in contradictoriu si sa avem fiecare cate o opinie despre orice.

Probabil asta se intampla si pentru ca avem acest amestec de latinitate si balcanism, care nu se prea potriveste cu planurile pe termen lung, cu discutiile scurte si cu actiunea.

Poate totusi vom reusi sa ne schimbam incet-incet si sa devenim mai practici. Deci, renuntam la drobul de sare, renuntam la copil, gasim un compromis sa pastram si drobul de sare si copilul, sau discutam la infinit despre asta?

Obsesia titlurilor

Suntem o tara in care titlurile sunt atat de importante, incat de multe ori titlul depaseste sau inlocuieste valoarea si experienta. Intotdeauna, am ramas siderat de obsesia noastra de a ne trece toate titlurile in fata numelui (si de a ne mandri cu ele), mai degraba decat sa ne trecem realizarile sau reusitele (si a ne mandri cu ele).

I. In general, multi profesori se supara cand nu le treci inaintea numelui titulatura completa: “Prof.(univ.)dr.(ec./ing./fiz./ing.fiz., etc.)”. Mi se pare un pic absurd, pentru ca daca esti profesor universitar, in orice tara normala, esti si doctor, iar daca esti doctor, diploma de licenta nu ar mai trebui sa fie atat de relevanta in titulatura. Insa am observat ca aceasta obsesie a titulaturii probabil o adoptam din Franta, desi chiar si acolo, lucrurile au mai evoluat in ultima perioada. Iar in State, rareori o sa vezi ca cineva isi trece in fata sau langa nume chiar toata titulatura in afara unor situatii oficiale. Insa la noi parca obsesia titulaturii este mai importanta decat valoarea ta ca profesor si cercetator.

II. Atat de multi oameni politici (dar nu numai) din Romania au vrut sa adune multe titluri. Iar cel mai ravnit dintre ele este cel de Doctor (Ph.D. http://en.wikipedia.org/wiki/Doctor_of_Philosophy). Si au facut asta prin toate mijloacele posibile, de multe ori incalcand regulile normale pentru obtinerea acestui titlu si punand chiar in derizoriu (prin anti-reclama facuta facuta peste tot in lume) munca celor care au devenit doctori pe bune in Romania. In felul acesta, avem un Parlament foarte bine reprezentat in titluri, dar destul de slab reprezentat in valoare si competenta reala intr-un anumit domeniu.

In acest fel, titlurile au ajuns sa fie afisate si folosite peste tot, iar acum vedem ca multi oameni sunt ori profesori, ori doctori, ori ambele. Sunt si alte titluri obtinute usor in Romania, de exemplu vad ca avem in tara o gramada de regi si de imparati. Eu stiu sigur ca doar titlul in sine nu conteaza foarte mult, si nu aduce nici respect, nici valoare si nici experienta. Importanta este recunoasterea, in special cea internationala, pentru ca recunoasterea locala/nationala de multe ori se bazeaza pe bluff/frauda/cardasie.

Sfatul meu este sa incercam sa renuntam un pic la forma, si sa ne concentram pe fond. Titulatura in sine, singura, nu aduce nimic in plus in majoritatea situatiilor. Iar valoarea si reusitele de multe ori fac mai mult decat toate titlurile puse in fata numelui. Doar combinatia dintre cele doua, fac ca o titulatura sa fie binemeritata si, in situatia respectiva, de multe ori persoana respectiva renunta mai usor la un titlu din nume pentru ca stie ca renumele (valoarea) primeaza in fata titlului.

Somnul de dupa…

Desi titlul poate sa sugereze altceva unora dintre noi, acest scurt articol nu dezbate nici somnul de dupa-amiaza sau de dupa masa, si nici nu are tente sexuale (ca o posibila paralela cu “tigara de dupa”) sau morbide (legat de ultimul somn).

Nu stiu altii cum sunt, dar eu apreciez foarte mult un alt tip de somn de dupa: somnul acela multumitor si dulce pe care il poti avea dupa finalizarea unui lucru/proiect/undertaking mai dificil sau care a necesitat un efort mai mare,  sau care iti aduce o realizare mai importanta sau o multimire deosebita (sau un amestec intre acestea, ori toate la un loc, poate si multe altele). Probabil ca este un somn dulce pentru ca de multe ori vine dupa multe ore de sesomn, de planificare si gandire, de munca si efort sustinut.

Este un somn al reusitei, care ne face sa ne propunem alte planuri dificile si sa o apucam din nou de la zero in construirea altor proiecte care necesita un mix de curaj, efort, gandire si timp investit pentru tine si pentru altii (nu neaparat toate aceste elemente, si nu neaparat doar acestea).

Probabil ca atunci cand nu mai ai astfel de partide de somn, inseamna ca ceea ce faci a intrat in rutina si ar trebui sa schimbi ceva sau sa te implici in ceva care iti poate da satisfactia unui somn ce urmeaza unei munci bine facute.

Noua fata a facultatii

In ultima perioada, Facultatea de Automatica si Calculatoare a inceput sa isi schimbe incet-incet infatisarea si sa  intre cat de cat in randul lumii. In ultimul an, s-au produs mai multe schimbari decat toate cele petrecute de cand sunt eu student in facultate (adica aproximativ 11 ani). De fapt, cred ca sunt rautacios, pentru ca au fost schimbari importante si inainte, dar frecventa lor (raritatea) le-a facut sa isi dilueze importanta.

O sa incerc sa trec fac o lista scurta cu principalele modificari in bine petrecute in ultimul an (daca am uitat ceva, lasati un comentariu):

In mod evident, multe dintre aceste rezultate contin munca si experienta a mai multor ani de evolutie inceata. Si probabil ca se datoreaza intr-o oarecare masura si investitiei de timp a unor persoane pasionate si interesate de facultate si de viitorul studentilor, dar si de evolutia domeniului acesta in Romania.

Din pacate, in ultimul an facultatea a si pierdut lucruri importante, precum prezenta unor profesori cu experienta care au depasit 65 de ani si au fost trasi pe “linie moarta” de celebra lege Funeriu. Si cred ca majoritatea studentilor stiu la cine ma refer…

Inteligenta: ADN-creier-calculator

Late night idea (scrisa mai mult adormit decat treaz):

Cred ca secolul acesta si cel urmator vor aduce descoperiri referitoare la modul de functionare al ADN-ului si al creierului uman care ne va face sa ne dam seama ca modul in care am creat calculatoarele seamana destul de mult cu modul de functionare atat al creierului uman, cat si al ADN-ului. Ce concluzii am putea trage de aici?

Pe de alta parte, vom constata si diferente destul de mari fata de primele calculatoare si chiar si fata de cele de acum, probabil in special din punct de vedere al paradigmei de rezolvare a problemelor si de stocare a datelor (printre altele).

Later edit: from ACM technews -> Brains, Worms, and Computer Chips Have Striking Similarities