Category Archives: politix

Romanisme: nerespectarea regulilor

sm9-6402

Probabil ca suntem unul dintre popoarele care isi face reguli si legi doar pentru a se bucura ca acestea exista pe hartie. Sigur ca sunt si alte popoate unde regulile si legile nu sunt respectate, dar probabil nu intr-un numar atat de mare ca la noi. Asta si pentru ca suntem o tara care doreste a fi occidentala, dar care are un temperament si o educatie inca destul de orientale.

Astfel, cu regulile si legile scrise, vrand-nevrand, incepem sa intram in rand cu lumea civilizata, mai ales de cand suntem o tara “europeana” cu acte in regula si deci suntem impinsi din spate sa ne aliniem la normele UE. Insa cu punerea lor in practica avem probleme majore, care eu cred ca au consecinte negative asupra intregii socientatii. Mai bine am fi fara acele reguli si legi care sunt incalcate de foarte multa lume. Lucruri similare se intampla si in alte tari comuniste care acum au luat calea democratiei, dar probabil doar Bulgaria se poate mandri cu atat de multe reguli si legi nerespectate ca Romania.

Problema majora este la nivel de perceptie si educatie a tinerilor. Acestia observa ca nu se respecta multe reguli si ca institutiile de multe ori zambesc cand observa nerespectarea regulilor. Iar lucrurile ajung sa mearga mai departe, pana  la hotii si magarii mai mari sau mai mici. Iar pana la urma este normal (este o consecinta directa) ca intr-o tara unde aproape nimeni nu respecta regulile si legile marunte, nici politicienii sa nu respecte legile si sa fie corupti. Mi se pare ca aceste lucruri merg mana in mana si tin foarte mult de simt civic, educatie, cultura si civilizatie in general.

Acest lucru este cel mai vizibil in circulatie, unde se incalca des regulamentul rutier, dar in punctele mai putin “grave” sa zicem. Nu respectam pe unde si cand traversam strada, unde parcam masina, blocam intersectiile, etc. Iar politistii de multe ori aproape ca ii scuza pe cei care fac asta pentru ca nu sunt locuri suficiente de parcare, este aglomerat, etc.

In institutiile publice, in multe locuri, inca se fumeaza. Acest lucru se intampla si in unele universitati, unde inca fumeaza chiar si unii profesori si alti angajati. De multe ori scuza este ca ei asa au facut intotdeauna, ca oricum sunt platiti prost, ca si altii fac la fel, etc.

Regulamentele academice si ele sunt mai mult sau mai putin respectate si intotdeauna se gasesc mici scapari in ele: poti promova anul cu un numar mai mic de PC (in functie de cate aproba conducerea), poti rezolva una-alta la secretariat, etc. Mai mult, cercetatorii si doctoranzii plagiaza aparent fara nici o problema, ca si cum nu ar fi nici o problema majora mai ales ca premierul Victor Ponta a facut asta cu un sfert din teza.

Partea mai nasoala este ca unele reguli sunt puse stiind ca vor fi incalcate, iar asta mi se pare cea mai proasta decizie, pentru ca educi prost pe toata lumea. Cei care le vor respecta se vor simti (in timp) cretini (si, de ce nu, frustrati), iar cei care nu le vor respecta devin destepti, “smecheri”. Practic, cred ca asta ar putea sumariza evolutia societatii romanesti din ultimii 20+ ani: un grup de smecheri care nu respecta mai nimic, un grup mare de mijloc care incalca doar din cand in cand si fraierii care de multe ori au ales sa plece din tara, pentru ca ei oricum respectau regulile si ajungeau la capatul rabdarii cand vedeau primele 2 categorii.

Eu unul am propus tot timpul reguli si legi mai putine, dar care sa fie respectate. Sa avem termene realiste care sa fie aplicate, iar regulile sa nu se schimbe din 2 in 2 zile si sa se aplice unitar. Probabil ca mai avem mult pana departe, dar poate ar trebui sa ne gandim de 2 ori inainte sa incalcam o regula pentru ca in felul acesta dam exemple proaste celor mai tineri. Imi aduc aminte si acum dezaprobarea unei batranici germane cand m-a vazut traversand pe rosu o strada aflata in lucru (deci pe care nu se circula practic), in timp ce ea si nepotelul de 4-5 ani asteptau sa se faca verde. In acelasi timp, eu ma gandeam ca regulile trebuie totusi incalcate din cand in cand… ca doar asa e normal :).

La final, trebuie sa recunosc ca nici eu nu respect toate regulile, in special pentru ca urmez exemplul (prost al) societatii in care traiesc si nu imi place sa fiu chiar cel mai “fraier”. Dar, cel putin, constientizez asta si imi pare rau (cateodata) si sper ca copiii mei sa prinda vremuri un pic mai bune.

Sursa imaginii: http://www.gandul.info/stiri/imaginile-nesimtirii-parcarea-de-la-universitate-a-costat-12-milioane-de-euro-ca-sa-decongestioneze-trotuarele-din-centru-10542540

Advertisements

Obsesia titlurilor

Suntem o tara in care titlurile sunt atat de importante, incat de multe ori titlul depaseste sau inlocuieste valoarea si experienta. Intotdeauna, am ramas siderat de obsesia noastra de a ne trece toate titlurile in fata numelui (si de a ne mandri cu ele), mai degraba decat sa ne trecem realizarile sau reusitele (si a ne mandri cu ele).

I. In general, multi profesori se supara cand nu le treci inaintea numelui titulatura completa: “Prof.(univ.)dr.(ec./ing./fiz./ing.fiz., etc.)”. Mi se pare un pic absurd, pentru ca daca esti profesor universitar, in orice tara normala, esti si doctor, iar daca esti doctor, diploma de licenta nu ar mai trebui sa fie atat de relevanta in titulatura. Insa am observat ca aceasta obsesie a titulaturii probabil o adoptam din Franta, desi chiar si acolo, lucrurile au mai evoluat in ultima perioada. Iar in State, rareori o sa vezi ca cineva isi trece in fata sau langa nume chiar toata titulatura in afara unor situatii oficiale. Insa la noi parca obsesia titulaturii este mai importanta decat valoarea ta ca profesor si cercetator.

II. Atat de multi oameni politici (dar nu numai) din Romania au vrut sa adune multe titluri. Iar cel mai ravnit dintre ele este cel de Doctor (Ph.D. http://en.wikipedia.org/wiki/Doctor_of_Philosophy). Si au facut asta prin toate mijloacele posibile, de multe ori incalcand regulile normale pentru obtinerea acestui titlu si punand chiar in derizoriu (prin anti-reclama facuta facuta peste tot in lume) munca celor care au devenit doctori pe bune in Romania. In felul acesta, avem un Parlament foarte bine reprezentat in titluri, dar destul de slab reprezentat in valoare si competenta reala intr-un anumit domeniu.

In acest fel, titlurile au ajuns sa fie afisate si folosite peste tot, iar acum vedem ca multi oameni sunt ori profesori, ori doctori, ori ambele. Sunt si alte titluri obtinute usor in Romania, de exemplu vad ca avem in tara o gramada de regi si de imparati. Eu stiu sigur ca doar titlul in sine nu conteaza foarte mult, si nu aduce nici respect, nici valoare si nici experienta. Importanta este recunoasterea, in special cea internationala, pentru ca recunoasterea locala/nationala de multe ori se bazeaza pe bluff/frauda/cardasie.

Sfatul meu este sa incercam sa renuntam un pic la forma, si sa ne concentram pe fond. Titulatura in sine, singura, nu aduce nimic in plus in majoritatea situatiilor. Iar valoarea si reusitele de multe ori fac mai mult decat toate titlurile puse in fata numelui. Doar combinatia dintre cele doua, fac ca o titulatura sa fie binemeritata si, in situatia respectiva, de multe ori persoana respectiva renunta mai usor la un titlu din nume pentru ca stie ca renumele (valoarea) primeaza in fata titlului.

Romanisme: negativist + buricul targului

Un alt lucru pe care il remarc in tara asta este ca multi oameni sunt negativisti, demagogi si cu gandire pe termen scurt – sau greedy – (dar voi reveni la ele pe rand)  pe langa faptul ca sunt plangaciosi. Si poate ca au dreptate cateodata, dar nu intotdeauna pentru ca este atat de dificil sa poti generaliza in felul urmator:

  • toti politistii din Romania sunt grasi, iau spaga si stau in intersectii doar ca sa incurce traficul
  • toti functionarii sunt lenesi, lacomi si “spagaciosi”
  • toti profesorii sunt niste inapti care stau la catedra doar pentru ca nu isi gasesc un loc in industrie sau, alternativ, pentru ca sunt lenesi si prefera sa doarma de la 10 seara pana la pranzul al mare (asa ca mine, care ma culc de obicei la 2 si ma trezesc la 8-9)
  • aia de la banci sunt niste nesimtiti care cer dobanzi mult prea mari
  • petrolistii se gandesc doar la profitul lor si sunt intelesi cu politicientii sa practice preturi cat mai mari

Dar poate ca asta are legatura cu faptul ca romanul nu este chiar roman daca el nu se vede asa un pic ca fiind “buricul targului”. Adica, eu sunt singurul care fac treaba, si poate in cel mai bun caz, altii ca mine. Restul sunt niste oameni groaznici, care nu isi fac treaba corect, ci doar profita de pe urma maretiei mele.

Exact la asta m-a facut sa ma gandesc citirea acestui articol minunat care este atat negativist, cat si plin de sentimente de mandrie (si frustrare) personala gen “buricul targului”. Probabil ca suntem una dintre putine tari unde un om “bine platit”, asa cum probabil doreste sa intelegem ca este autorul (daca nu cumva scrie in numele altora care nu au timp sa faca asta, pentru ca chiar muncesc), sta si se plange pe net de toata societatea din jurul lui care face treaba proasta din taxele pe care el le plateste, dar pe care probabil ca le-ar merita in plus la salariu.

Sunt si eu roman, sunt si eu negativist, ma deranjeaza multi functionari la stat, insa recunosc ca am vazut si:

  • politisti care isi faceau foarte bine treaba, si la -10 grade, si la 40-45 de grade la umbra, desi erau injurati de diversi destepti din trafic ca mai mult incurca circulatia
  • profesori, si doctori minunati care sunt dedicati si buni profesionisti
  • functionari politicosi, care isi fac treaba serios si, rar intr-adevar, cu zambetul pe buze
  • angajati de la banci ok
  • etc.

Insa recunosc ca nu sunt toti asa, dar nici nu as generaliza fara a fi in cunostinta de cauza si as fi convins ca majoritatea celor pe care ii jignesc intra in categoria intalnita. Poate insa am fost doar eu norocos si am intalnit si romani normali, iar restul romanilor sunt toti asa cum sunt descrisi in articolul respectiv.

Totusi, as propune sa fim mai putin negativisti si mai putin plini de noi, si sa incercam sa gasim solutii constructive, argumente reale si sa fim mai mai impacati intre noi. Iar pe cei care sunt neseriosi in ceea ce fac (si pe care ii putem gasi cam peste tot), sa incercam sa ii facem seriosi inainte de toate, rasplatiti si multumiti de ceea ce fac si de faptul ca pot ajuta in societate.

La final, sa nu uitam ca ostracizarea unor intregi categorii profesionale (politistii sunt prosti si au doar 8 clase) se inscrie intr-un curent apropiat de extremism, rasism, sovinism, anti-semitism, etc. Detalii mai multe: http://en.wikipedia.org/wiki/Discrimination

PS. Nu incerc sa intru in polemica cu autorul articolului mai sus mentionat, dar consider ca unul dintre lucrurile importante pentru societatea actuala este sa construim. Iar majoritatea lucrurilor apreciate de noi sunt cele negative, distructive si individualiste peste care as dori sa avem puterea sa trecem.

Ma duc la vot…

– Sa fiu cetatean (sensul acesta pe care romanii nu prea il stiu);

– Sa votez un necomunist, un om care nu a avut legaturi si nu a fost promovat de PCR (nici el, nici familia apropiata). Dintr-o data ii exclud pe principalii 2 concurenti cu sanse de a fi Presedintele Romaniei.

– Sa votez un om care nu m-a scarbit inca si care sa poata reprezenta cu brio Romania in cadrul comunitatii internationale, sa incerce sa construiasca mentalitati noi si sa le darame pe cele cultivate in ultimii 20 (+ 50) de ani;

– Sa votez pentru un posibil viitor (mai bun al) meu si al oamenilor din jurul meu;

– Sa pun un microfon si un GPS cu transmitator pe unde scurte, impaturit in buletinul de vot, ca sa aud ce se discuta si ce se intampla cu acestea :).

Votez, la fel ca si la alegerile trecute, in speranta ca acesta nu va fi ultimul meu vot ca roman traind in RO.

Romania in colaps dupa alegeri

Inca mai fac greseala sa ma uit la stiri si sa citesc ziarele din cand in cand, ca sa vad ce se mai intampla pe la noi si pe la altii. Sunt convins ca as putea sa folosesc timpul asta mult mai util, dar unul dintre defectele mele este dorinta de a stii ce se intampla in lumea in care traiesc. Aseara am vazut doua stiri care adunate la altele vazute in perioada recenta, ma face sa ajung la concluzia ca Romania da faliment sau o sa se imprumute la greu ca sa supravietuiasca – suficient cat sa plateasca 1-2 generatii de acum incolo. Rezumatul este urmatorul:

  • sistemul de pensii se prabuseste cat de curand (gratie inclusiv guvernului Tariceanu care a marit pensiile in mod complet iresponsabil);
  • in sistemul sanitar nu mai sunt bani nici de materiale si nici de salarii, pentru ca contributiile la CAS au scazut substantial – pentru a rezista pe termen scurt Guvernul trebuie sa se imprumute numai pentru asta cu 2 miliarde lei – 0.5 miliarde euro (din declaratia ministrului bazat Bazac);
  • statul se imprumuta la greu de cateva luni ca sa-si finanteze cheltuielile strict necesare, ca investitii serioase nu se fac inca;
  • cu toate astea, statul tot nu are bani pentru multe domenii fundamentale (in afara de cele de mai sus): educatie, infrastructura, cercetare, etc.

Deci, se pare ca Romania nu mai este capabila sa produca banii pe care trebuie sa ii cheltuiasca pentru a mentine standardul de viata la cel actual (printre cele mai scazute in Europa – iar prin standard de viata nu inteleg numai banii castigati de un roman, cat si suma factorilor socio-culturalo-economici care il face sa se simta om in locul in care traieste) si eu cred ca guvernul actual incearca sa ascunda acest lucru. Dar pana cand?

  1. Probabil ca optimistii spera ca pot face acest lucru pana trece criza si incep sa creasca veniturile la stat. Insa, se pare ca lucrurile nu sunt chiar atat de simple: nu stie nimeni exact cand Romania va intra din nou pe panta ascendenta si nici cat de inclinata va fi aceasta panta :). Sa nu uitam ca am pierdut aproximativ 10% din incasari intr-un an – o crestere de 1% pe an nu inseamna mare lucru…
  2. Realistii si cei cu interes practic, cum sunt majoritatea din scena politica romaneasca, vor sa treaca de alegerile prezidentiale inainte de a ne anunta ca tara este in colaps. Cu atat mai mult cu cat candidatii cu cele mai mari sanse de castig (din pacate!) sunt sustinuti de partidele de guvernamant, deci nu au nici un interes sa dea situatia in vileag. Iar Antonescu este si el sprijinit de un partid din opozitie, dar care isi are o vina importanta pentru proasta gestionare a resurselor din perioada in care Romania a avut bani – daca stam sa ne gandim serios guvernul Tariceanu nu a finalizat nici un proiect serios de infrastrucutra, ci a tocat toti banii pe pomeni cu efect benefic de foarte scurta durata…

Concluzia este simpla: Romania nu se va schimba prea mult in urmatorii cativa ani (poate chiar 10), decat daca fondurile europene sunt investite eficient (ceea ce mi se pare destul de dificil de realizat intr-o tara corupta si cu foarte putini manageri/administratori buni). Asadar, pentru cine spera la o tara un pic mai civilizata in cursul vietii noastre, cred ca singura solutie este sa cautam mai la vest, din pacate.

Bravo, Olanda!

Acum aproximativ o saptamana Ministrul roman de Externe s-a consernat cand a aflat ca Olanda critica lipsa progreselor din justitia romana. Totusi, pe mine m-a bucurat reactia Olandei si cred ca ar trebui ca rapoartele Comisiei Europene sa fie realiste si sa evidentieze faptul ca in Romania nu s-a schimbat si nu se schimba nimic din punctul de vedere al (ne)functionarii justitiei, pentru ca aceasta pare a fi singura modalitate de a imbunatati sistemul. Este evident ca fara a fi obligat/impins de la spate de catre UE, acesta nu poate fi schimbat/reformat si se va comporta asa cum s-a obisnuit in ultimii 20 de ani. Personal, eu consider ca proasta functionare a sistemului juridic roman este principala cauza a situatiei deplorabile in care se afla tara, permitand si sustinand in acest fel atat coruptia la nivel inalt, cat si disolutia intregii societatii, intrucat prin lipsa de eficienta a justitiei, lumea a invatat ca legile nu trebuie respectate, oricine putand scapa de aplicarea corecta a legii daca are relatiile si/sau banii potriviti.

Cum orice sut in fund este un pas inainte, consider ca Romania are nevoie sa-i fie tabacit fundul prin rapoarte corecte si realiste, dure si critice, astfel incat justitia sa ajunga sa fie respectata si aplicata si sa incepem sa ne aliniem si din acest punct de vedere restului statelor din UE, pentru ca momentan suntem foarte departe. Cred ca numai asa, societatea poate evolua, fiind un pas la fel de necesar ca si imbunatatirea educatiei, a infractructurii si a sistemului sanitar.

Cu riscul de a fi considerat nepatriot, inchei cu un “Bravo, Olanda!” Avem nevoie si de alte rapoarte corecte, chiar daca sunt dure, relativ la ceea ce se intampla cu justitia romana.

De ce nu trebuie sa fim profesionisti?

Sunt complet de acord cu ce a scris AlexJ despre profesionalism. Totusi, de ce nu trebuie sa fin profesionisti? Pentru ca asa suntem invatati (vezi soseua de centura s-a prabusit dupa 5 zile, doar un exemplu din multe alte stiri similare aparute in ultima perioada): pentru ca presedintele este neprofesionist, pentru ca avem un guvern neprofesionist, care are niste sefi de ministere si agentii amatori, ai caror angajati nu isi fac treaba serios tocmai pentru ca stiu ca toata ierarhia de deasupra lor si este neprofesionista (ca sa nu folosesc si alte adjective care ii caracterizeaza). Tot timpul am spus ca (ne)profesionalismul si/sau coruptia se transmit de sus in jos in sistemul social (sau prin educatie)… cred ca asta este raspunsul la intrebarea care ne apasa mai tare: de ce trebuie sa fim profesionisti dar nu suntem? 🙂

PS. Exclud companiile private din discutia aceasta despre profesionalism.