Category Archives: Uncategorized

Prima saptamana de facultate

Indiferent de ce parte a catedrei te-ai afla, prima saptamana de scoala este intotdeauna diferita fata de celelalte. Toata lumea este zambitoare, destul de odihnita, sala este plina, iar lucruri discutate sunt destul de simple si studentii sunt dornici sa afle cat mai multe lucruri.

Acest entuziasm din prima saptamana mi se pare intotdeauna ca iti da o energie pozitiva, desi stiu ca se va termina la un moment dat. De multe ori, din pacate, aceasta energie pozitiva se termina chiar de la primele 1-2 cursuri pentru ca energia si dorinta studentilor de a invata, cunoste si de a pune intrebari se izbeste de un zid creat cateodata neintentionat, dar de multe ori intentionat de catre profesori.

Am identificat doua cauze primare pentru aceasta departare a profesorilor de catre studenti. Prima tine de societatea noastra, unde respectul cumva se manifesta prin faptul ca tinerii sunt obisnuiti sa taca si sa asculte tot ce spun cei mai in varsta, mai ales “figurile de autoritate”, unde intra si profesorii. Personal, mie acesta mi se pare un respect fals.

Al doilea motiv tine de o distantare fortata de catre unii profesori care doresc sa se ridice singuri pe un piedestal si care refuza dialogul pentru ca, de multe ori, aceste discutii cu studentii te scot din modul de predare obisnuit, apar intrebari incomode, trebuie sa gandesti diferit de fiecare data si sa gasesti explicatiile cele mai potrivite pentru multe intrebari primite si pentru a intelege cat mai multi studenti. Este mult mai simplu sa refuzi intrebarile si dialogul. In felul acesta, profesorul tine lectia pe care o stie si pe care probabil o tine de o gramada de ani la fel, fara a fi deranjat de studentii din sala cu intrebari, discutii, etc.

Si, astfel, incet-incet, entuziasumul se pierde, sala se goleste, iar figurile studentilor ramasi in sala ori se ascund in spatele ecranelor de laptop sautelefon, ori aung sa viseze la sfarsitul orelor si la viata de dupa facultate.

Desigur ca constientizez ca nu acestea sunt singurele motive pentru care entuziasmul dispare, iar prezenta la cursuri scade. Pe masura ce cursul avanseaza, conceptele devin din ce in ce mai complexe, iar temele din ce in ce mai multe. Iar o parte dintre studenti ajung sa renunte la anumite ore pentru activitati scolare (de ex. teme) sau extrascolare (de ex. somn sau iesit in oras ocazional) sau pentru ca materia devine mult prea complicata si desi profesorul isi da interesul, ei nu mai inteleg suficient incat sa li se para ca merita efortul (sau considera ca materia respectiva nu va fi folosita la maxim in viitor pentru a justifica efortul?)

In orice caz, suntem la inceput de semestru, asa ca nu pot decat sa ma bucur de entuziasmul primei saptamani si sa va urez multa bafta si sa va bucurati/profitati de un an nou de facultate!

Advertisements

Muncind in fabrica care produce pentru export

Fiind un tip curios din fire, la un moment dat m-am intrebat cum era sa muncesti pe timpul lui Ceausescu in sectiile care produceau numai (sau in mare parte) pentru export? Sa stii ca faci lucruri destul de (sau foarte) bune, dar ca nimeni din jurul tau nu va beneficia prea mult sau des de catre ele. (Ca o paranteza, si atunci din cate am auzit erau romani care aveau acces la aceste produse, iar o parte dintre ele mai ajungeau sa fie vandute si pe piata interne)

De aproape 6 luni titlul asta sta in Drafts si ma gandesc daca are sens sa scriu sau nu si daca cineva va intelege, sau daca eu voi fi in stare sa exprim ce am de spus.

Odata cu admiterea de anul acesta, am vazut ca s-au schimbat destul de mult statisticile privind concurenta pentru admiterea la facultate. Odata cu bucuria pentru faptul ca medicina si ingineria, automatica si calculatoarele in special, au reajuns sa fie interesante pentru tinerii absolventi de liceu, mi-am dat seama ca probabil majoritatea au realizat si ei ca Medicina si A&C sunt printre putinele facultati care produc absolventi care se “vand bine la export”. Iar o mare parte s-au inscris si vor urma aceste facultati, ca sa plece din tara dupa aceea. Din pacate, acest lucru se intampla de ceva timp, iar de plecat pleaca cei mai buni sau cei mai curajosi intr-o prima faza, apoi pe masura ce trece timpul, pleaca din ce in ce mai multi.

Sunt curios dupa 10 ani de zile, cati absolventi de A&C mai raman in tara. Eu as psune ca probabil undeva in jur de 50-70%. Sunt grupe bune de la Calculatoare din care mai sunt in tara 5-6 oameni la 10 ani de la terminarea facultatii. Si probabil acelasi lucru se intampla si la Medicina. S-ar putea ca aceste procente sa scada un pic in viitor, dar nu pot sa spun sigur asta intrucat depinde mult de cum va evolua industria locala.

Iar atunci ma intreb, oare cum se simt astazi muncitorii (in cazul de fata, profesorii) care produc pentru export? Personal eu nu sunt foarte suparat, desi ma simt oarecum frustrat cand stiu ca pierdem cei mai buni specialisti cu care as prefera sa mai interactionez din cand in cand ca sa invat ceva de la ei. Dar pe de alta parte, ii inteleg pentru ca in Romania inca nu avem (prea multe) firme care sa sprijine initiativa si care sa aiba planuri de dezvoltare a celor mai buni oameni (chiar daca vor pleca de la ei in urmatoarea perioada). Intr-o tara care ar vrea sa pastreze acesti specialisti, industria, universitatile si statul (din motive practice, economice, pe termen scurt daca nu avem perspectiva pe termen lung: pentru ca orice specialist ramas in tara aduce cateva zeci de mii de euro la bugetul de stat pe an) ar trebui sa faca un plan care sa le ofere oportunitatile pentru dezvoltare necesare sa ramana in tara, indiferent la ce companie, poate chiar sa infiinteze una.

In Medicina, problema este si mai complicata si nu sunt atat de priceput sa ofer solutii.

Insa cand pana si presedintele tarii declara prin 2010: “Sa nu facem o drama ca pleaca specialistii (in original, medicii) din tara”, este clar ca noi nu ne-am pus pana acum problema sa pastram acesti oameni in tara. Si din nefericire, nici nu cred ca ne-o vom pune in curand pentru ca nu avem viziune…

Insa nici nu poate sa nu ma doara inima cand vad ca multi (daca nu majoritatea) candidatilor la Medicina au ales facultatea (si, implicit, meseria) pentru ca “doresc sa plece din tara”. Despre A&C, nu am citit asta niciunde, dar deja de prin anul 2-3, daca nu chiar de la inceput, multi dintre studenti tot asta vor sa faca dupa ce termina facultate.

Inchei spunand ca sunt partial de acord cu dl. Basescu, nu putem si nu avem cum sa pastram TOTI specialistii in tara, dar o parte dintre ei tot ar trebui sa ramana, daca vrem sa continuam traditia in acelasi fel si sa ne dezolvoltam in aceste domenii doarte importante.

Ce nu inteleg studentii? Competentele sunt cateodata mai importante decat cunostintele

In urma unor discutii avute astazi, m-am gandit ca ar trebui discutat mai mult despre competente la facultate. Cred ca activitatile din timpul semestrului ar trebui sa tina cont de faptul ca este important ca studentii sa-si dezvolte anumite competente si nu doar sa acumuleze cunostinte. La fel de important este sa li se explice studentilor acest lucru si sa sa tina cont de el si la evaluare.

Toti studentii trebuie sa inteleaga ca pentru a avea acces la fime de top si in joburi bine platite nota nu conteaza foarte mult, cunostintele sunt importante, dar competentele sunt cele mai importante.

Totusi ce inseamna competenta? Un raspuns simplu si frumos la aceasta intrebare am gasit aici:

COMPETENCY = KNOWLEDGE + SKILL

O sa revin cu mai multe detalii pe acest subiect cu alta ocazie sau o sa il rog pe Vlad sa mai scrie ceva ca si-a cam abandonat blogul in ultima perioada.

Criza financiara si companiile IT – part 2

Dupa ce am remarcat zilele trecute ca majoritatea companiilor importante de IT sunt afectate de criza financiara prin scaderea valorii actiunilor aproape la jumatate (in medie) in ultimele 6 luni, am citit pe TechCrunch ca in ultimele 2 luni au fost concediati aproape 40.000 de angajati ai companiilor de tehnologie si media. Este evident ca si companiile de IT sunt afectate de criza si incearca sa isi reduca cheltuielile, inclusiv prin concedieri. Nu stim din articolul respectiv despre ce angajati este vorba: tehnici, non-technici, nivel de pregatire, etc.

In orice caz, important este cum poate influenta situatia din Romania reducerea cheltuielilor firmelor din alte tari.