Notarea proiectelor de licenta si de dizertatie

Intrucat suntem din nou in perioada sustinerii proiectelor de licenta si de dizertatie, ajung din nou sa fiu frustrat de modalitatea in care se face notarea lor la noi in facultate. Si stau sa ma intreb daca nu exista metode mai bune pentru a face aceasta evaluare, precum si de ce nu le folosim (in ideea ca acestea exista).

Metodologia curenta de notare este urmatoarea:

  • Nota finala (NF) este media a doua note explicate mai jos.
  • Prima nota reprezinta evaluarea cunostintelor (acumulate in timpul studiilor si in cursul elaborarii lucrarii de licenta/dizertatie).
  • A doua nota evalueaza valoarea proiectului de licenta in sine.
  • In general, nu exista criterii clare pentru acordarea celor doua note mentionate mai sus.
  • Drept urmare, nota se acorda oarecum subiectiv, tinand cont atat de valoarea lucrarii, dar si de “importanta” si verbalitatea conducatorului, precum si cele 10 minute ale prezentarii.
  • Nota finala depinde de media obtinuta in anii de studii (MA), iar in general (excluzand “outliers”) este aproximativ NF = min(10, MA + (0.8..1.3p)).

Problemele principale ale metodologiei curente mi se par urmatoarele:

  1. Faptul ca nota de la proiectul de finalizare a studiilor este strict legata de nota din timpul anilor de studii. Aceasta “legare de medie” face ca multe proiecte sa fie evaluate incorect pentru ca intotdeauna vor fi studenti buni care nu au fost prea pasionati, in special, de primii ani de facultate.
  2. Lipsa unor criterii clare pentru a explica studentilor ce inseamna o lucrare de licenta buna si dupa care vor fi evaluati.
  3. Lipsa unor criterii standard care sa fie aplicate uniform in toata facultatea, la toate comisiile de prezentare a diplomelor.
  4. Imposibilitatea de a evalua corect valoarea unei lucrari in cele 10 minute ale prezentarii.
  5. Desi, in mod normal, fiecare membru al comisiei ar trebui sa dea o nota, acest lucru nu prea se intampla, iar nota este mai degraba discutata de catre toata comisia fara o evaluare individuala (care mi se pare importanta pentru a descoperi punctele tari, precum si cele slabe ale fiecarei lucrari).
  6. Superficialitatea cu care sunt ascultate prezentarile studentilor, care este de obicei legata de faptul ca, in general, notele sunt cumva prestabilite.

Sunt curios care sunt alte pareri despre aceasta tema si, in special, cum se face evaluarea proiectelor/lucrarilor de licenta sau de dizertatie la alte universitati. Deci, va rog sa comentati daca aveti o opinie referitoare la acest subiect si daca credeti ca ar avea sens sa incercam sa avem o alta metodologie pentru evaluarea lucrarilor de finalizare a studiilor.

Advertisements

End of an era, dawn of another?

In ultima zi, studentii din A&C (de fapt, doar din Calculatoare) s-au adunat sa planga impreuna pentru ca facultatea a decis sa desfiinteze un site util (creat si mentinut de catre Andrei) unde erau publicate diverse materiale de la materiile din facultate: slide-uri de la cursuri, subiecte de examen, subiecte de admitere, notite ale studentilor, etc.

Haideti sa discutam lucrurile pe rand si, in masura in care reusesc, un pic logic.

Prima parte: nimeni nu a desfiintat site-ul
Ca sa intelegem cum stau lucrurile, site-ul respectiv nu a fost desfiintat de catre facultate, in schimb s-a descoperit ca acest site era gazduit pe un server din facultate si s-a decis ca acest lucru este cel putin ciudat, daca nu anormal. Asadar, site-ul a fost facut inaccesibil (cel mai probabil din serverul web) catre public de pe acel server al facultatii pana la luarea unei alte decizii. Asadar, prima concluzie este ca site-ul exista, domeniul exista, materialele exista, deci toata lumea se plange cam de pomana (sau cel mult pentru un pic de mediatizare). Tot ceea ce trebuie facut este ca site-ul sa fie mutat pe un alt server si totul revine la normal. 

Partea a doua: site-ul folosea unele materiale realizate de catre alte persoane, fara a le cere acordul
De ce a decis facultatea sa nu mai permita site-ului respectiv sa functioneze pe serverele sale? Raspunsul este simplu: pentru ca acesta reproducea materiale de la diverse cursuri, care au fost realizate de catre alte persoane (profesori, asistenti, alte prezentari, etc.) fara a le cere acordul pentru republicarea materialelor. Iar acest lucru se numeste copiat, furt intelectual si nu poate fi acceptat (cel putin de catre facultate). In orice tara normala din aceasta lume, materialele realizate de catre un profesor sunt considerate proprietatea intelectuala a acestuia, iar unele tari si universitati merg pana acolo incat considera si notitele de curs in aceeasi situatie (vezi multe alte stiri similare). Am vazut studenti revoltati de catre aceste aspecte, ceea ce este de inteles poate pentru o parte dintre studentii care prefera calea simpla. Dar am vazut si studenti foarte buni, dintre cei care vor sa pedepseasca copiatul in facultate, care sunt revoltati ca materialele de la curs ar fi sub incidenta copyright-ului si ca nu este corect sa le copiezi pur si simplu. Acest lucru mi se pare deja cam ciudat. Mai mult, poate ar trebui sa stiti ca in tarile serioase inclusiv subiectele de la un examen sunt considerate creatia (chiar daca sunt adunate din mai multe surse sau folosesc intrebari clasice) profesorului si sunt protejate de legea drepturilor de autor.

Evident ca exista multe alte site-uri care prezinta materiale de curs, laborator sau subiecte de examen fara a respecta legile sau normele in vigoare. Insa acestea nu sunt facute publice de pe un IP al UPB si, mai mult, incalca legea drepturilor de autor (nu stiu daca si pe cea romaneasca).

Tot aici, ar trebui avut in vedere ca in multe universitati exista si regulamente de etica si comportament care nu permit republicarea materialelor de curs, laborator, etc. decat cu acordul facultatii sau al profesorului. Daca acest lucru nu este respectat, atunci studentul nu respecta regulamentul si poate studia la alta universitate.

Partea a treia: crearea unui portal al studentilor unde sa poata fi publicate materiale despre cursuri
Am incercat sa vorbesc cu Andrei despre posibilitatea ca facultatea sa preia materialele adunate de el de-a lungul timpului pentru a fi publicate pe un subdomeniu oficial al facultatii care sa functioneze recunoscut de catre facultate si organizat/intretinut de catre studenti, care sa aiba niste reguli clare si sa se dezvolte de la sine in perioada urmatoare. Mi s-a raspuns ceva ciudat si ambiguu, cu inflexiuni intre neincrederea in facultate de a face asa ceva si lipsa de dorinta de a publica anumite tipuri de documente. Mai mult, am inteles de fapt nu ar dori sa ofere materialele respective nici macar sa incercam o astfel de idee, cu sansele sale mici de succes.

Iar aici ceva mi se pare ciudat: tu ai un site unde publici materiale care sunt ale membrilor facultatii sau ale fostilor/actualilor studenti, pe un domeniu gazduit pe serverele facultatii, dar nu vrei sa dai aceste informatii si facultatii sa le foloseasca si sa le organizeze asa cum doreste (daca chiar doreste)?

Concluzie
andrei.clubcisco.ro inca exista, trebuie doar mutat pe un alt server si schimbate intrarile dns de la rotld.

Intrebarea este daca nu cumva este momentul sa incercam sa intram in normalitate si sa le explicam profesorilor ca toate aceste lucruri (cursuri, subiecte de examen, etc.) exista deja undeva pe net, ca s-a chinuit un Andrei sa le adune ani de zile si ca studentii oricum vor face acest lucru in continuare si materialele vor exista in continuare.  

Iar ca pasul normal ar fi sa le facem publice pe un subdomeniu al facultatii, unde studentii sa aiba acces cu contul de pe cs.curs.pub.ro pentru a le edita si oricine sa le poate vizualiza. Desigur, ca aceasta cale nu este simpla, este mai dificila, dar si cea care asigura un viitor normal pentru ideea lui Andrei. Vor exista regulamente, vor exista profesori care nu vor fi de acord la inceput, dar eu cred sincer ca acesta ar trebui sa fie viitorul.

Si sunt convins ca veti gasi si sprijin, atat intre studenti care sa lucreze la o astfel de platforma, cat si intre profesori care sa promoveze ideea mai departe.

Any end of an era, might be the dawn of another. 

Somnul de dupa…

Desi titlul poate sa sugereze altceva unora dintre noi, acest scurt articol nu dezbate nici somnul de dupa-amiaza sau de dupa masa, si nici nu are tente sexuale (ca o posibila paralela cu “tigara de dupa”) sau morbide (legat de ultimul somn).

Nu stiu altii cum sunt, dar eu apreciez foarte mult un alt tip de somn de dupa: somnul acela multumitor si dulce pe care il poti avea dupa finalizarea unui lucru/proiect/undertaking mai dificil sau care a necesitat un efort mai mare,  sau care iti aduce o realizare mai importanta sau o multimire deosebita (sau un amestec intre acestea, ori toate la un loc, poate si multe altele). Probabil ca este un somn dulce pentru ca de multe ori vine dupa multe ore de sesomn, de planificare si gandire, de munca si efort sustinut.

Este un somn al reusitei, care ne face sa ne propunem alte planuri dificile si sa o apucam din nou de la zero in construirea altor proiecte care necesita un mix de curaj, efort, gandire si timp investit pentru tine si pentru altii (nu neaparat toate aceste elemente, si nu neaparat doar acestea).

Probabil ca atunci cand nu mai ai astfel de partide de somn, inseamna ca ceea ce faci a intrat in rutina si ar trebui sa schimbi ceva sau sa te implici in ceva care iti poate da satisfactia unui somn ce urmeaza unei munci bine facute.

Romanisme: negativist + buricul targului

Un alt lucru pe care il remarc in tara asta este ca multi oameni sunt negativisti, demagogi si cu gandire pe termen scurt – sau greedy – (dar voi reveni la ele pe rand)  pe langa faptul ca sunt plangaciosi. Si poate ca au dreptate cateodata, dar nu intotdeauna pentru ca este atat de dificil sa poti generaliza in felul urmator:

  • toti politistii din Romania sunt grasi, iau spaga si stau in intersectii doar ca sa incurce traficul
  • toti functionarii sunt lenesi, lacomi si “spagaciosi”
  • toti profesorii sunt niste inapti care stau la catedra doar pentru ca nu isi gasesc un loc in industrie sau, alternativ, pentru ca sunt lenesi si prefera sa doarma de la 10 seara pana la pranzul al mare (asa ca mine, care ma culc de obicei la 2 si ma trezesc la 8-9)
  • aia de la banci sunt niste nesimtiti care cer dobanzi mult prea mari
  • petrolistii se gandesc doar la profitul lor si sunt intelesi cu politicientii sa practice preturi cat mai mari

Dar poate ca asta are legatura cu faptul ca romanul nu este chiar roman daca el nu se vede asa un pic ca fiind “buricul targului”. Adica, eu sunt singurul care fac treaba, si poate in cel mai bun caz, altii ca mine. Restul sunt niste oameni groaznici, care nu isi fac treaba corect, ci doar profita de pe urma maretiei mele.

Exact la asta m-a facut sa ma gandesc citirea acestui articol minunat care este atat negativist, cat si plin de sentimente de mandrie (si frustrare) personala gen “buricul targului”. Probabil ca suntem una dintre putine tari unde un om “bine platit”, asa cum probabil doreste sa intelegem ca este autorul (daca nu cumva scrie in numele altora care nu au timp sa faca asta, pentru ca chiar muncesc), sta si se plange pe net de toata societatea din jurul lui care face treaba proasta din taxele pe care el le plateste, dar pe care probabil ca le-ar merita in plus la salariu.

Sunt si eu roman, sunt si eu negativist, ma deranjeaza multi functionari la stat, insa recunosc ca am vazut si:

  • politisti care isi faceau foarte bine treaba, si la -10 grade, si la 40-45 de grade la umbra, desi erau injurati de diversi destepti din trafic ca mai mult incurca circulatia
  • profesori, si doctori minunati care sunt dedicati si buni profesionisti
  • functionari politicosi, care isi fac treaba serios si, rar intr-adevar, cu zambetul pe buze
  • angajati de la banci ok
  • etc.

Insa recunosc ca nu sunt toti asa, dar nici nu as generaliza fara a fi in cunostinta de cauza si as fi convins ca majoritatea celor pe care ii jignesc intra in categoria intalnita. Poate insa am fost doar eu norocos si am intalnit si romani normali, iar restul romanilor sunt toti asa cum sunt descrisi in articolul respectiv.

Totusi, as propune sa fim mai putin negativisti si mai putin plini de noi, si sa incercam sa gasim solutii constructive, argumente reale si sa fim mai mai impacati intre noi. Iar pe cei care sunt neseriosi in ceea ce fac (si pe care ii putem gasi cam peste tot), sa incercam sa ii facem seriosi inainte de toate, rasplatiti si multumiti de ceea ce fac si de faptul ca pot ajuta in societate.

La final, sa nu uitam ca ostracizarea unor intregi categorii profesionale (politistii sunt prosti si au doar 8 clase) se inscrie intr-un curent apropiat de extremism, rasism, sovinism, anti-semitism, etc. Detalii mai multe: http://en.wikipedia.org/wiki/Discrimination

PS. Nu incerc sa intru in polemica cu autorul articolului mai sus mentionat, dar consider ca unul dintre lucrurile importante pentru societatea actuala este sa construim. Iar majoritatea lucrurilor apreciate de noi sunt cele negative, distructive si individualiste peste care as dori sa avem puterea sa trecem.

Romanisme: plangaciosi

Poate una dintre cele mai importante caracteristici ale noastre ca popor este faptul ca suntem cam plangaciosi, iar asta ne afecteaza mai mult decat credem. Prea multi romani se plang ca viata este foarte grea, ca ceilalti ii persecuta si muncesc mai putin pentru rezultate mai bune, vremea este prea calda, prea rece sau prea ploiasa, seful este asa si pe dincolo, etc. Probabil ca multi dintre voi ati auzit (din greseala sau nu) discutiile din mijloacele de transport in comun, iar multe dintre ele sunt un fel de plangere impotriva altora: familie, prieteni, colegi de munca, societate, tara, viata.

Desi s-ar putea sa existe si un dram de adevar in plangeri: viata sa fie mai grea decat in alte parti, poate suntem persecutati, poate muncim un pic mai mult (si mai neproductiv), poate vremea nu este excelenta intotdeauna si poate seful nu este perfect, dar pana la urma asta este viata. Niciunde in lume lucrurile nu sunt perfecte, decat daca vrem noi sa fie. Important este sa nu devenim plangaciosi de mici si sa incercam sa mergem mai departe pentru a face lucrurile sa ne para bune, sa fie bune si sa reusim. Personal, nu cred ca viata este atat de buna niciunde decat daca reusesti sa ti-o faci tu asa cum o doresti!

Asa ca poate ar fi bine sa ne plangem mai putin si sa fim mai proactivi ca sa schimbam lucrurile incet-incet. Si sa devenim mai putin plangaciosi in prezent si mai increzatori in viitor si in noi insine.

Romanisme: urcatul in autobuz

Au inceput sa ma distreze diverse “românisme”, unele mai mici, altele mai mari pe care le observ de mai mult sau mai putin timp la romani, indiferent unde s-ar afla. Desi unele trasaturi se mai accentueaza datorita societatii sau, din contra, devin mai evidente, ele definesc un procent substantial (nu am zis majoritar) de români.

Ca sa nu supar pe nimeni, o sa ma iau cu acest prim obicei de orasul natal, desi sunt sigur ca sunt si alte zone din tara unde este intalnit. Mi se pare deja frustrant ca atunci cand te cobori din autobuz sau din orice alt mijloc de transport in comun, gasesti un alt român (sau mai multi) care incearca sa urce in acelasi timp, sau chiar mai rau – un pic inainte, ca lumea sa se coboare. Probabil ca asa suntem noi, ne grabim intotdeauna desi nu avem un scop anume, cel putin nu mai departe de un obiectiv pe termen scurt si, de obicei, individualist.

Mi-am propus postari scurte, asa ca nu voi comenta foarte mult fiecare românism, insa sper sa ne vedem la urmatorul.

Noua fata a facultatii

In ultima perioada, Facultatea de Automatica si Calculatoare a inceput sa isi schimbe incet-incet infatisarea si sa  intre cat de cat in randul lumii. In ultimul an, s-au produs mai multe schimbari decat toate cele petrecute de cand sunt eu student in facultate (adica aproximativ 11 ani). De fapt, cred ca sunt rautacios, pentru ca au fost schimbari importante si inainte, dar frecventa lor (raritatea) le-a facut sa isi dilueze importanta.

O sa incerc sa trec fac o lista scurta cu principalele modificari in bine petrecute in ultimul an (daca am uitat ceva, lasati un comentariu):

In mod evident, multe dintre aceste rezultate contin munca si experienta a mai multor ani de evolutie inceata. Si probabil ca se datoreaza intr-o oarecare masura si investitiei de timp a unor persoane pasionate si interesate de facultate si de viitorul studentilor, dar si de evolutia domeniului acesta in Romania.

Din pacate, in ultimul an facultatea a si pierdut lucruri importante, precum prezenta unor profesori cu experienta care au depasit 65 de ani si au fost trasi pe “linie moarta” de celebra lege Funeriu. Si cred ca majoritatea studentilor stiu la cine ma refer…