Obsesia titlurilor

Suntem o tara in care titlurile sunt atat de importante, incat de multe ori titlul depaseste sau inlocuieste valoarea si experienta. Intotdeauna, am ramas siderat de obsesia noastra de a ne trece toate titlurile in fata numelui (si de a ne mandri cu ele), mai degraba decat sa ne trecem realizarile sau reusitele (si a ne mandri cu ele).

I. In general, multi profesori se supara cand nu le treci inaintea numelui titulatura completa: “Prof.(univ.)dr.(ec./ing./fiz./ing.fiz., etc.)”. Mi se pare un pic absurd, pentru ca daca esti profesor universitar, in orice tara normala, esti si doctor, iar daca esti doctor, diploma de licenta nu ar mai trebui sa fie atat de relevanta in titulatura. Insa am observat ca aceasta obsesie a titulaturii probabil o adoptam din Franta, desi chiar si acolo, lucrurile au mai evoluat in ultima perioada. Iar in State, rareori o sa vezi ca cineva isi trece in fata sau langa nume chiar toata titulatura in afara unor situatii oficiale. Insa la noi parca obsesia titulaturii este mai importanta decat valoarea ta ca profesor si cercetator.

II. Atat de multi oameni politici (dar nu numai) din Romania au vrut sa adune multe titluri. Iar cel mai ravnit dintre ele este cel de Doctor (Ph.D. http://en.wikipedia.org/wiki/Doctor_of_Philosophy). Si au facut asta prin toate mijloacele posibile, de multe ori incalcand regulile normale pentru obtinerea acestui titlu si punand chiar in derizoriu (prin anti-reclama facuta facuta peste tot in lume) munca celor care au devenit doctori pe bune in Romania. In felul acesta, avem un Parlament foarte bine reprezentat in titluri, dar destul de slab reprezentat in valoare si competenta reala intr-un anumit domeniu.

In acest fel, titlurile au ajuns sa fie afisate si folosite peste tot, iar acum vedem ca multi oameni sunt ori profesori, ori doctori, ori ambele. Sunt si alte titluri obtinute usor in Romania, de exemplu vad ca avem in tara o gramada de regi si de imparati. Eu stiu sigur ca doar titlul in sine nu conteaza foarte mult, si nu aduce nici respect, nici valoare si nici experienta. Importanta este recunoasterea, in special cea internationala, pentru ca recunoasterea locala/nationala de multe ori se bazeaza pe bluff/frauda/cardasie.

Sfatul meu este sa incercam sa renuntam un pic la forma, si sa ne concentram pe fond. Titulatura in sine, singura, nu aduce nimic in plus in majoritatea situatiilor. Iar valoarea si reusitele de multe ori fac mai mult decat toate titlurile puse in fata numelui. Doar combinatia dintre cele doua, fac ca o titulatura sa fie binemeritata si, in situatia respectiva, de multe ori persoana respectiva renunta mai usor la un titlu din nume pentru ca stie ca renumele (valoarea) primeaza in fata titlului.